După cum ne spune Isus, Hristos și Biserica sunt una în ochii Tatălui. Pavel ilustrează acest lucru prin analogia cu trupul omenesc. El spune că Hristos este Capul, iar noi suntem trupul Lui ― os din oasele Sale, carne din carnea Sa. „[Dumnezeu] I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi” (Efeseni 1:22-23). „Pentru că noi suntem mădularele Lui, carne din carnea Lui și os din oasele Lui” (Efeseni 5:30).
Vedeți aluzia din acest verset? Când Tatăl L-a iubit pe Isus în veșnicie, El ne-a iubit și pe noi. Cu adevărat, când omul nu era decât un gând în mintea veșnică a lui Dumnezeu, Domnul deja ne număra mădularele și planifica răscumpărarea noastră.
„În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui (Efeseni 1:4).
Dumnezeu totdeauna a iubit atât pe Fiul Său cât și pe noi. Dragostea Lui este la fel de veșnică precum este El: „Te iubesc cu o iubire veșnică” (Ieremia 31:3). „Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veșnică” (2 Tesaloniceni 2:16).
Nimeni nu poate câștiga dragostea lui Dumnezeu prin orice lucru evlavios pe care îl face. Isus nu a dobândit dragostea Tatălui Său prin faptul că s-a dus la cruce, sau prin ascultarea Sa, sau prin faptul că L-a iubit pe Tatăl Său. Tot așa, Dumnezeu nu a început să te iubească în ziua când te-ai pocăit și l-ai primit pe Hristos. El nu te-a iubit așa brusc, de îndată ce tu ai început să asculți de Cuvântul Lui și să umbli în Duhul. Tu deja erai iubit din veșnicie.
De cât timp te-a iubit Dumnezeu? El te-a iubit de când există El, deoarece Dumnezeu este dragoste. Este însăși natura Sa. El te-a iubit așa păcătos cum erai. El te-a iubit când erai în pântecele mamei tale. El te-a iubit înainte de veșnicii. Nu există un început al dragostei lui Dumnezeu pentru tine, dragostea Lui nu are sfârșit.