Pavel, cunoscut mai înainte sub numele de Saul din Tars, se îndrepta spre Damasc având cu sine o mică armată pentru a-i lua pe creștini în captivitate şi a-i aduce înapoi în Ierusalim, ca să-i întemnițeze și să-i tortureze. Dar Isus I s-a arătat lui Saul pe drumul Damascului, luminându-l. „Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.” (Fapte 9:9)
În aceste trei zile, mintea lui Saul a fost reînnoită. El a petrecut tot timpul în rugăciune intensă, având în vedere viața sa trecută, și a început să disprețuiască ceea ce fusese în trecut. Atunci Saul a devenit Pavel.
Acest om fusese foarte mândru, plin de o râvnă greșită. El a cerut aprobarea celorlalți oameni religioși, dar mai apoi tot el este cel care a rostit cuvintele: „Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos.” (Filipeni 3:8)
Pavel era un om care ar fi putut spune: „Odată eram pe cineva. Toți colegii mei, inclusiv colegii mei farisei, mă admirau. Eram considerat a fi un om sfânt, un învățător puternic al legii. Am avut o reputație în țară și am fost fără prihană în ochii poporului.
Dar când Hristos mi-a deschis ochii, totul s-a schimbat. Străduința mea, competiția - tot ce credeam că îmi dădea sens vieții - au fost predate Lui. Am realizat că Îl ratasem complet pe Domnul.”
Pavel credea că ambițiile sale religioase - zelul său, spiritul său competitiv, faptele lui, ocupația lui - toate erau neprihănire. Dar Hristos i-a descoperit că erau toate fireşti, totul era făcut pentru sine. Prin urmare, Pavel a declarat: „Căci, măcar că sunt slobod faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi.” (vezi 1 Corinteni 9:19)
Dacă doriți să fiți goliţi de sine, de ambiție și de reputația lumească, vă încurajez să urmați exemplul lui Pavel. Nu cunosc nici o altă cale de a obține o inimă de slujitor decât prin rugăciune.