Dezvoltând obiceiul rugăciunii

David Wilkerson (1931-2011)

„Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:6)

Când Isus vorbește despre a merge într-un loc secret pentru a-L căuta pe Tatăl, El ne îndreaptă spre un spațiu mult mai amplu decât o cameră fizică. El se referă la orice loc în care poți fi singur cu El în comuniune intimă.

Aveți un loc de rugăciune? Aveți obiceiul să rămâneți singuri cu Dumnezeu? Ar putea fi mașina dvs. în timp ce vă îndreptați spre serviciu sau acolo unde învățați acasă. Duhul Sfânt te chemă, iar duhul tău răspunde: „Trebuie să vorbesc cu Tatăl meu astăzi!” Să ai o rugăciune, o practică zilnică de a te disciplina să vii în fața lui Dumnezeu, este vital pentru creșterea ta spirituală.

Isus ne-a avertizat cu privire la ipocrizia în rugăciune. El a făcut o distincție dramatică între cei care Îl caută pe Dumnezeu în locul secret și cei care se roagă astfel încât să fie văzuți de ceilalți ca fiind sfinți. Ipocriții sunt actori, oameni care acționează pentru a primi laudele altora. Isus a spus că există mulți astfel de actori în biserica Sa: „Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.” (Matei 6:5)

Mult prea mulți creștini nu practică o comuniune minunată, zilnică, cu Domnul. Marea majoritate se roagă doar în biserică și la mese, cu câteva cuvinte rapide către Dumnezeu, înainte de a merge la culcare. Dragilor, nu există nicio putere în rugăciunea întâmplătoare, care se repetă. Dumnezeu vede în adâncul ființei tale și El dorește să-L cauți cu toată inima.

Obiceiul de a ne apropia zilnic de Dumnezeu este destinat fiecăruia dintre noi! „Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor.” (Psalmul 119:2)