Ca urmași ai lui Hristos, noi trebuie să-L ducem pe Dumnezeu la Cuvântul Lui și să acceptăm în adevăr ceea ce El ar spune despre noi. Acest lucru înseamnă că „omul nostru vechi” ar fi reprezentat de cineva care încă ar mai căuta să fie văzut neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin propriile sale fapte. Conștiința unui astfel de om îl aduce continuu sub vinovăție, dar în loc să se pocăiască, se angajează să-și depășească el însuși problema păcatului: „Mă voi schimba! Voi începe lupta împotriva păcatului meu ce mă înfășoară astăzi, indiferent de costuri. Vreau ca Dumnezeu să vadă cât mă străduiesc.”
Un astfel de om aduce multă sudoare și multe lacrimi Domnului. Se roagă și postește pentru a demonstra că are o inimă bună și pentru a-și satisface propria mândrie. El este capabil să reziste păcatului zile la rând, așa că își spune: „Dacă pot merge două zile, atunci de ce nu patru? De ce nu, o săptămână?” Până la sfârșitul lunii, se simte bine cu el însuși, convins că lucrează la eliberarea sa de unul singur.
Apoi vechiul său păcat iese la suprafață, iar el cade și se duce în adâncă disperare. Aici începe ciclul din nou. Un astfel de om este pe o bandă de alergat, dar nu va coborî niciodată.
Pavel ne spune că omul vechi a fost declarat mort la cruce. Omul său vechi a fost răstignit împreună cu Hristos, ucis în ochii lui Dumnezeu. Isus l-a luat pe acel om vechi în mormânt cu el, unde a fost uitat. El Domnul spune despre omul nostru cel vechi: „Eu nu voi recunoaște sau a face vreun acord cu un astfel de om. Există doar un singur om pe care îl recunosc acum, unul cu care voi avea de-a face. Acesta este Fiul meu, Isus și toți cei care sunt în El prin credință.”
Omul nou este cel care a renunțat la orice speranță de a-I face plăcere lui Dumnezeu prin vreun efort al firii. El a murit privind vechile căi ale firii.
Acest om nou se sprijină pe adevărul acestui verset: „Și că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este învederat, căci "cel neprihănit prin credință va trăi.” (Galateni 3:11). El crede: „Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” (Coloseni 3:3). Poate că nu întotdeauna Îl simte sau chiar Îl înțelege pe deplin, însă nu se va certa cu Cuvântul Tatălui său iubitor. El îl acceptă prin credință, având încredere că Domnul este credincios Cuvântului Său.