Pavel a introdus pentru prima dată acest adevăr când s-a adresat creștinilor din Filipi: „Să aveți în voi gândul acesta care era și în Hristos Isus!” (Filipeni 2: 5).
Pavel le-a scris acest mesaj în timp ce era închis la Roma, le spunea că avea gândul lui Hristos și că a renunțat la reputația sa pentru a deveni slujitor al lui Isus și al bisericii Sale. Apoi a scris: „Nădăjduiesc, în Domnul Isus, să vă trimit în curând pe Timotei, ca să fiu și eu cu inimă bună când o să am știri despre voi.” (Filipeni 2:19)
În acest fel acționează gândul lui Hristos și se manifestă. Iată aici un pastor, care era în închisoare, cu toate acestea nu se gândea la situația grea în care se afla. El era îngrijorat doar de starea spirituală și fizică a poporului, spunând oilor sale: „Mângâierea mea va fi numai atunci când voi afla dacă sunteți bine în duh și trup. Drept urmare, îl trimit pe Timotei să vadă cum sunteți”.
Pavel face apoi această afirmație îngrijorătoare: „Căci n-am pe nimeni care să-mi împărtășească gândurile ca el și să se îngrijească într-adevăr de starea voastră.” (Filipeni 2:20) Ce afirmație tristă! În timp ce Pavel scria acest lucru, biserica din jurul său din Roma creștea și era binecuvântată. Erau, în mod clar, lideri evlavioși în biserica romană, dar Pavel spune: „Nu este niciun om care să împărtășească cu mine gândul lui Hristos.” De ce a fost astfel?
Nu era, în mod evident, niciun lider în Roma cu inimă de slujitor, nimeni care să fi renunțat la reputație și să devină o jertfă vie. Niciunul nu avea gândul lui Hristos. În schimb, toată lumea era hotărâtă să-și urmeze propriile interese: „Ce-i drept, toți umblă după foloasele lor, și nu după ale lui Isus Hristos.” (Filipeni 2:21) Acești slujitori caută doar lucruri în folosul lor. De aceea nu este nimeni aici în care să pot avea încredere că va avea grijă din proprie inițiativă de nevoile și durerile voastre, cu excepția lui Timotei.” Pavel nu putea avea încredere în nimeni pe care să-l trimită la Filipi, că va fi un adevărat slujitor al acelui Trup de credincioși.
Dragi credincioși, să fim oameni ca Timotei pentru biserica și comunitatea noastră! Rugăciunea noastră ar trebui să fie „Doamne, nu vreau să fiu concentrat doar asupra mea, într-o lume care a ajuns fără control. Nu vreau să fiu preocupat doar de propriul meu viitor. Știu că îmi ții viața în mâinile Tale. Te rog, Doamne, dă-mi gândul Tău! Vreau să am inima unui slujitor al Tău!” Odată ce am devenit slujitori ai bisericii, numai atunci vom avea cu adevărat gândul lui Hristos.