Am un prieten pe care îl cunosc de 20 de ani, el a avut o lucrare deosebită. Aceasta creștea rapid. El a cumpărat o clădire de birouri, ce s-a adăugat la tot ce avea. Oamenii veneau la Hristos. Ușile erau deschise și putea predica în toată țara.
În toată această perioadă, unele dintre rugăciunile sale au început să nu mai primească răspuns. El spera ca anumite lucruri să aibă loc în slujirea sa, dar nu a fost așa. După aceea, el împreună cu echipa lui au început să aibă diverse dificultăți. Veștile cu privire la lucrarea sa au început să se rărească, după care dărnicia față de asociația sa evanghelică a început să scadă. Primea din ce în ce mai puține invitații să vorbească prin țară.
În loc să spună „Doamne, Tu zidești și tot Tu dărâmi! Este lucrarea Ta, indiferent ce ai vrea să faci cu ea!”, a început să se amărască. De fiecare dată când mă întâlneam cu el să luăm masa de prânz, vedeam această schimbare în el.
În cele din urmă, prietenul meu a renunțat complet la slujire, s-a retras doborât, descurajat și rănit. A încercat să mascheze totul prin glume, dar devenise atât de cinic, încât era dificil să fii prin preajma lui. A încetat să mai creadă că Dumnezeu va face lucruri mărețe și aproape că nu mai credea nimic cu privire la Dumnezeu. Totuși, nu este singurul. Mulți dintre noi, mai mult sau mai puțin, am permis ca dezamăgirea și cinismul să se strecoare în inimile noastre.
Acel foc luminos de credință pe care îl păstram cândva în inimă a scăzut din intensitate. Încrederea într-un Dumnezeu care lucrează într-un mod puternic și care te poate ridica a fost slăbită. Trebuie să ne aducem aminte ce ne-a promis Isus: „În lume veți avea necazuri. Dar îndrăzniți; Eu am biruit lumea!” (Ioan 16:33).
Când suntem doborâți și simțim că o sămânță de cinism prinde rădăcini, ar trebui să ne ducem la acest verset: „Să ne gândim cum să ne îndemnăm unii pe alții la dragoste și la fapte bune, fără a neglija întâlnirea noastră împreună, așa cum este obiceiul unora, ci să ne încurajăm unii pe alții și cu atât mai mult, cu cât vedeți că Ziua se apropie.” (Evrei 10: 24-25)
Nu trebuie să permitem amărăciunii împotriva lui Dumnezeu să-I înăbușe planul în viața noastră. Trebuie să ne amintim promisiunile Sale și să ne încurajăm unii pe alții să nu dăm înapoi niciodată.