Într-un pasaj confuz și aparent contradictoriu, Dumnezeu i-a dat patriarhului Vechiului Testament Avraam țara Canaanului „în stăpânire veșnică” (Geneza 17: 8).
În timp ce citiți aceasta, s-ar putea să vă gândiți: „Cum ar putea Dumnezeu să le promită descendenților lui Avraam că vor avea o patrie în mod permanent? Cu siguranță, Avraam știa că pământul din fața lui nu va dura până în veșnicie”. Noul Testament ne spune chiar că lumea va fi distrusă de foc, existența acesteia va fi arsă în totalitate, iar după aceasta Domnul va aduce un cer și un pământ nou. A fost această promisiune a unei „posesiuni veșnice”, făcută lui Avraam, un fel de capcană? Nu putea să fie vorba de o simplă proprietate imobiliară. Cum putea aceasta să dureze veșnic?
De fapt, acest pământ al făgăduinței era în mod simbolic un loc în afara pământului. Cred că Avraam știa acest lucru în duhul său. Biblia spune că, în timp ce Avraam se îndrepta spre Canaan, el se simțea întotdeauna străin: „Prin credință a venit și s-a așezat el în țara făgăduinței, ca într-o țară care nu era a lui, și a locuit în corturi, ca și Isaac și Iacov, care erau împreună-moștenitori cu el ai aceleiași făgăduințe. Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu.” (Evrei 11: 9-10)
Inima lui Avraam tânjea după ceva dincolo de țara propriu-zisă. El a putut vedea adevărata semnificație a binecuvântării țării și și-a dat seama: „Acest loc nu este adevărata posesiune. Este doar o predică ilustrată a marii binecuvântări care urma să vină”. Avraam a înțeles adevăratul sens al Țării Promise; știa că Canaanul reprezenta răscumpărarea viitoare a poporului lui Dumnezeu, locul sigur în care Domnul Își va invita poporul într-o bună zi. Isus Însuși a spus: „Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o și s-a bucurat.” (Ioan 8:56)
Duhul Sfânt i-a permis acestui patriarh să vadă, peste ani, ziua lui Hristos. Știa că semnificația Țării Promise însemna un loc de pace și odihnă totală, iar acest loc de odihnă este Însuși Isus Hristos.
Domnul Isus este moștenirea noastră promisă. Noi suntem ai Lui, dar și El este al nostru și Dumnezeu ne invită să obținem posesiunea noastră veșnică prin credința simplă.