Avem parte de puterea Duhului Sfânt în diferite moduri. Mai întâi, așa cum spune Isus, nimeni nu ajunge să Îl cunoască decât dacă a fost născut din nou din Duhul. Prin urmare, într-un anumit sens, Duhul lui Dumnezeu locuiește în fiecare creștin.
În al doilea rând, suntem chemați să rămânem în Duhul, să fim în intimitate cu El în rugăciune. În al treilea rând, trebuie să fim în mod continuu umpluți cu Duhul, să bem în mod constant din fântâna Sa de apă vie. Niciuna dintre toate acestea nu înseamnă că Duhul ne părăsește, ci mai degrabă că avem partea noastră în relația cu El.
În cele din urmă, există o revărsare a Duhului care ne umple cu putere, ceva ce nu putem produce noi. Poate te întrebi: „Dacă sunt născut din Duhul, Duhul rămâne în mine și beau în mod constant din Duhul, de ce aș avea nevoie ca Duhul să fie revărsat peste mine? Avem nevoie de El pentru că ne ajută să ne înțelegem nevoia de Dumnezeu. Nu am putea înfăptui niciodată lucrările împărăției Sale în propria noastră pasiune sau râvnă. Acestea trebuie să vină de la El.
Poate ne gândim că Dumnezeu alege persoana înflăcărată care îi va face pe ceilalți să fie plini de râvnă pentru Dumnezeu. Însă Domnul caută o inimă flămândă, pe cel pe care îl poate umple cu propriile Sale gânduri, cu inima și Duhul Său. Asta înseamnă că și cel mai sfios dintre noi se poate califica.
Când a descris revărsarea Duhului Sfânt, Isus a spus: „rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.” (Luca 24:49) Aceasta înseamnă o mișcare din exterior a Duhului în viețile noastre, ceva ce vine din afara noastră. Toate celelalte acțiuni ale Duhului în noi sunt în interior – să ne naștem din nou, să rămânem în El, să bem până suntem plini.
Vine o vreme în viața fiecărui credincios când Duhul trebuie să ne miște din exterior. Avem nevoie de El ca să Își facă lucrarea: de a ne vorbi, de a ne atinge, de a ne elibera. Exact acest lucru s-a întâmplat când ucenicii nu au putut scoate afară un duh necurat. Isus le-a spus: „Acest soi de draci, nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.” (vezi Marcu 9:29) Cu alte cuvinte, aceasta cerea o dependență totală de Dumnezeu. Trebuie să spunem: „Nu pot face acest lucru în puterea mea. Am nevoie de puterea lui Dumnezeu.”
Ucenicii aveau nevoie de rugăciune și post doar pentru a scoate afară un singur duh necurat. Ne confruntăm cu o întreagă cultură ce poate fi transformată doar prin rugăciune și post!