Pe vremea când Pavel era încă cunoscut sub numele de Saul, el se îndrepta spre Damasc cu o mică armată pentru a-i lua pe creștini captivi, a-i aduce înapoi la Ierusalim, a-i întemnița și a-i tortura. Însă pe drum, Isus i s-a arătat și el a căzut cu fața la pământ (vezi Fapte 9:3). Tremurând și uimit, acest zelot mândru și nechibzuit a întrebat: „Doamne, ce vrei să fac?” Isus l-a îndrumat să meargă în oraș, unde „trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.” (9:9)
În acele trei zile, mintea lui Saul a fost înnoită din moment ce își petrecea tot timpul în rugăciune intensă, reevaluându-și viața din trecut și renunțând la căile lui rele. Acesta este momentul în care Saul a devenit Pavel. El „a rămas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc. Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.” (9:19-20)
Pavel era un bărbat care putea spune: „Am fost un om cu influență; toți prietenii mei, inclusiv tovarășii mei farisei, mă admirau. Am fost un puternic învățător al Legii, considerat un om sfânt, care urca pe scara ierarhică. Dar când Hristos m-a cuprins, totul s-a schimbat. Strădania, concurența, tot ce credeam că dă un sens vieții mele, I-au fost predate. Am văzut că Domnul lipsea cu desăvârșire din viața mea.”
Pavel gândea cândva că ambițiile sale religioase, lucrările sale, competiția sa, timpul său ocupat, erau toate drepte. Credea că totul era pentru slava lui Dumnezeu. Acum Hristos i-a făcut cunoscut faptul că toate erau firești, totul era pentru eul său. De aceea, Pavel a afirmat: „Căci, m‑am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi.” (1 Corinteni 9:19) În esență, spunea: „Am lăsat deoparte orice dorință după succes și apreciere și m-am hotărât să fiu un slujitor.”
Pavel credea că gândul lui Hristos schimbă sentimentele unei persoane pentru totdeauna. Când Hristos a devenit desfătarea sa deplină, el și-a îndreptat dragostea spre lucrurile de sus: „Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ! Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” (Coloseni 3:1-3)
Rugăciunea noastră ar trebui să fie: „Doamne, nu vreau să mă concentrez doar asupra mea într-o lume scăpată de sub control! Știu că Tu ții calea mea în mâinile Tale. Doamne, dă-mi, Te rog, mintea Ta, gândirea Ta, preocupările Tale!”