„Domnul zisese lui Avram: "Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta.” (Geneza 12:1)
Cum a răspuns Avraam la acest cuvânt incredibil de la Domnul? „Prin credință Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe unde se duce.” (Evrei 11:8).
Ce a făcut Dumnezeu? De ce ar fi căutat printre națiuni un singur om, ca apoi să-l cheme să abandoneze totul și să plece într-o călătorie fără hartă, fără direcție preconcepută, fără destinație cunoscută? Gândește-te la ce i-a cerut Dumnezeu lui Avraam. Nu i-a arătat niciodată cum își va hrăni sau întreține familia. Nu i-a spus cât de departe să meargă sau când va sosi. El i-a spus doar două lucruri la început: „Du-te!” și „Îți voi arăta calea!”
Locul în care Dumnezeu a vrut să-l conducă pe Avraam este un loc în care vrea să-l ducă pe fiecare membru al trupului lui Hristos. Avraam este ceea ce cercetătorii biblici numesc un „om tipar”, cineva care slujește drept exemplu de a umbla cu Domnul. Exemplul lui Avraam ne arată ce se cere tuturor celor care ar căuta să-I placă lui Dumnezeu.
Nu vă înșelți, Avraam nu era un tânăr când Dumnezeu l-a chemat să ia acest angajament. Probabil că avea planuri pentru a-și asigura viitorul familiei, așa că a trebuit să fie îngrijorat de multe aspecte în timp ce cântărea chemarea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Avraam „a crezut pe Domnul, și Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.” (Geneza 15:6)
Apostolul Pavel ne spune că toți cei care cred și au încredere în Hristos sunt copiii lui Avraam. Și, ca și Avraam, suntem socotiți neprihăniți pentru că ascultăm aceeași chemare de a încredința toate zilele noastre de mâine în mâinile Domnului.