„Bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8:10) La momentul când aceste cuvinte au fost proclamate, israeliții tocmai se întorseseră din sclavie din Babilon. Sub conducerea lui Ezra și a lui Neemia, poporul a reconstruit zidurile ruinate ale Ierusalimului și acum ei și-au îndreptat atenția spre restabilirea templului și refacerea națiunii.
Oamenii erau înfometați să audă legea lui Dumnezeu propovăduită și erau pe deplin pregătiți să se supună autorității lui Dumnezeu. Ezra preotul „a citit din Lege... de dimineață până la prânz ... și tot poporul a fost cu luare aminte la citirea cărţii Legii.” (Neemia 8:3) Ce scenă incredibilă. Ezra a predicat timp de cinci sau șase ore și nimeni nu observa trecerea timpului, deoarece erau mult prea captivaţi de Cuvântul lui Dumnezeu.
Uneori Ezra era atât de copleşit de ceea ce citea, încât se oprea să „binecuvânteze pe Domnul, Dumnezeul cel mare.” (vezi 8:6) Slava Domnului a coborât puternic și poporul și-a ridicat mâinile să-I aducă laude lui Dumnezeu: „Şi tot poporul a răspuns ridicând mâinile: „Amin! Amin!” Şi s-au plecat, şi s-au închinat înaintea Domnului cu faţa la pământ.” (8:6)
Un rezultat important al acestei predicări puternice a fost un val de zdrobire printre ascultători. În timp ce înţelegeau Legea lui Dumnezeu, ei au început să se pocăiască (6:9). Majoritatea creștinilor nu asociază niciodată bucuria cu pocăința, dar pocăința este de fapt mama tuturor bucuriilor în Isus. Cred că Domnul dorește să se mişte printre oamenii Săi în același mod astăzi. Dar este nevoie de oameni care sunt nerăbdători să audă Cuvântul lui Dumnezeu și să-l asculte.
Când ne îndreptăm inimile să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu, permițându-i Duhului Său să expună și să omoare tot păcatul din viețile noastre, Domnul însuși ne face să ne bucurăm. „Căci Dumnezeu dăduse poporului o mare pricină de bucurie.” (12:43) Cum păstrăm bucuria Domnului? La fel cum am obţinut bucuria Sa la început: în primul rând, iubim, cinstim şi înfometăm după Cuvantul lui Dumnezeu. În al doilea rând, continuăm să mergem în pocăință. Și, în al treilea rând, ne separăm de toate influențele rele ale lumii.