Sentimentele noastre pământești fluctuează, uneori zilnic, de la starea de fierbinte și zelos la căldicel sau chiar rece, pe măsură ce emoțiile noastre se schimbă. Ca și ucenicii, putem fi gata să murim pentru Isus într-o zi și apoi să fim pregătiți să-L părăsim și să fugim de El în ziua următoare. Putem spune Domnului că avem încredere în El pentru a se îngriji de toate nevoile noastre și, totuși, să păstrăm îndoială și teamă când circumstanțele noastre se schimbă.
Dragostea lui Dumnezeu pentru noi rămâne neschimbată. Cuvântul Lui spune: „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb.” (Maleahi 3:6) Iar în Iacov 1:17: „orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit sunt de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.”
Când suntem într-o adevărată comuniune cu Tatăl, nu numai că Îi primim dragostea, dar Îl iubim înapoi. Aceasta este afecțiunea reciprocă: atât dăruirea, cât și primirea iubirii. Biblia ne spune: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta!” (Deuteronom 6:5) El ne spune: „Fiule, dă-mi inima ta!” (Proverbe 23:26) Iubirea Lui perfectă cere ca noi să-L răsplătim cu o iubire totală, neîmpărțită.
Domnul ne spune într-un mod cert: „Nu poți câștiga dragostea mea. Iubirea pe care ți-o dau este nemeritată!” Ioan scrie: „Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.” (1 Ioan 4:10). „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi.” (versetul 19)
Dumnezeu S-a coborât în pustia vieții noastre, ne-a arătat pierzarea noastră și mizeria păcatului nostru. El ne-a trimis Cuvântul Său pentru a ne arăta adevărul, a trimis Duhul Său să ne convingă de păcat și apoi a venit El Însuși după noi. Din acest motiv, când Îl acceptăm în viața noastră și rămânem în comuniune cu El, putem să înaintăm în siguranță și stabilitate, fără să ne clătinăm niciodată.