„Nădăjduiesc în Domnul Isus să vă trimit în curând pe Timotei, ca să fiu şi eu cu inimă bună când o să am știri despre voi” (Filipeni 2:19).
Iată-l pe Pavel stând într-o celulă din Roma, negândindu-se la mângâierea lui proprie sau la situația lui dificilă. El era mai preocupat de condiția fizică și spirituală a oamenilor săi și le-a spus următorul lucru: „Mângâierea mea va veni numai când știu că o duceți voi bine ― în duh și în trup. Așadar vă trimit pe Timotei pentru a vă cerceta pentru mine.”
Apoi Pavel face o declarație alarmantă: „Căci n-am pe nimeni care să-mi împărtășească simțirile ca el şi să se îngrijească într-adevăr de starea voastră” (Filipeni 2:20). Ce trist! Pe vremea când Pavel scria acest lucru, biserica din Roma creștea și era binecuvântată. În mod clar, existau lideri evlavioși în biserica romană însă Pavel spune că nu a avut pe nimeni care să împărtășească împreună cu el gândul care era și în Hristos. De ce era așa acest lucru?
„Toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos” (Filipeni 2:21). Evident, nici unul din liderii din Roma nu avea o inimă de slujitor; nimeni care să-și pună reputația deoparte și să devină o jertfă vie. În schimb, fiecare era preocupat cu urmărirea propriilor interese. Nimeni nu avea gândul lui Hristos iar Pavel nu putea avea încredere în nimeni să se ducă în Filipi pentru a fi un adevărat slujitor acelui grup de credincioși.
Când ne uităm în Biserică azi, vedem că se întâmplă aceleași lucruri în multe adunări. Clerici și laici, deopotrivă, aleargă după lucrurile lumii acesteia: bani, reputație, materialism, succes.
Cuvintele lui Pavel nu pot fi îndulcite: „Fiecare este pentru el. Clericii caută numai beneficii personale, deci acesta este motivul pentru care nu am încredere în nimeni să aibă grijă de nevoile și suferințele voastre ― cu excepția lui Timotei.”
Prieteni, suntem chemați să slujim Biserica lui Isus Hristos și, precum Timotei, trebuie să avem o mentalitate de sacrificiu, dragoste și grijă pentru ceilalți.