„A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.” (Ioan 1: 6-8)
Ni se spune că Isus este lumina lumii „pentru ca toți prin El să creadă” (1:7). Cu toate acestea, citim: „Lumina strălucește în întuneric și întunericul nu a biruit-o… El a venit la ai Săi, iar ai Săi nu L-au primit.” (1:5, 11)
Necredința a întristat întotdeauna inima lui Isus. Când a venit pe pământ în trup, El a adus o mare lumină în lume, menită să deschidă ochii oamenilor. Cu toate acestea, în ciuda acestui spectacol uimitor de lumină, Scriptura ne vorbește despre nenumărate exemple de necredință.
Un astfel de exemplu este văzut la Betania când Isus a luat cina în casa prietenelor sale Marta și Maria și a fratelui lor Lazăr, pe care Hristos l-a înviat din morți. La vremea respectivă, mulțimile treceau prin oraș în drum spre sărbătoarea Paștelor la Ierusalim și aveau intenția de a arunca o privire asupra Celui numit Mesia și asupra omului pe care El l-a înviat (vezi Ioan 12:1-9).
În același capitol, îi găsim pe acești oameni fluturând ramuri de palmier și cântând Osana lui Isus în timp ce intra în Ierusalim călare pe un măgăruș. Ei vedeau împlinirea unei profeții pe care o auziseră toată viața lor (vezi Zaharia 9:9). În cele din urmă, o voce a tunat din cer în timp ce Tatăl a glorificat propriul Său Nume (vezi Ioan 12:30).
Fiecare dintre aceste lucruri s-a întâmplat înaintea unei mulțimi imense de oameni religioși, dar totuși, aceiași oameni I-au pus o întrebare lui Isus care L-a uimit: „Cine este acest Fiu al Omului?” (12:34) Orbirea lor era șocantă și Domnul a avertizat: „Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric nu ştie unde merge.” (12:35)
Cuvintele lui Isus de aici se aplică creștinilor care refuză să amestece Cuvântul pe care îl aud cu credința. Aceștia neglijează să înțeleagă, să îmbrățișeze și să umble în lumina ce le-a fost dată și într-o zi vor realiza că: „Dumnezeu nu ne mai vorbește”.
Preaiubiților, acceptați puterea minunată a lui Dumnezeu în viața voastră; El vă va împuternici să umblați în libertate și siguranță. Când vor veni vremuri grele, veți putea spune cu încredere: „Am văzut lumina Ta, Doamne! Lucrează din nou minunile Tale în mine!”