”Nu vă împietriţi inimile ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au pus la încercare şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! De aceea M-am dezgustat de neamul acesta şi am zis: ‘Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!’Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” (Evrei 3:8-11)
Care este motivul pentru care poporul lui Dumnezeu n-a putut să intre în odihna Lui? A fost din cauza adulterului, lăcomiei, beției? Nu, ci doar din cauza necredinței. Israel era o națiune expusă la patruzeci de ani de minuni, miracole supranaturale pe care Dumnezeu le-a lucrat în numele lor. De fapt, nici un alt popor de pe pământ nu fusese atît de îndrăgit, atît de îngrijit de Dumnezeu cum fuseseră ei.
Ei au primit revelație după revelație despre bunătatea Domnului. Au auzit un cuvânt proaspăt predicat în mod regulat din partea lui Moise, liderul lor profet, și totuși, ei nu au investit niciodată în acest cuvânt, credință. Prin urmare, auzirea acestuia nu le-a făcut niciun bine. În mijlocul tuturor acestor binecuvântări, ei încă nu aveau încredere în Dumnezeu pentru a-I fi credincioși și, cu timpul, în inimile lor a intrat necredința.
Preaiubiților, necredința este cauza principală din spatele împietririi inimii. Scriptura continuă: ”Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?” (Evrei 3:17) Necredința oamenilor a aprins furia lui Dumnezeu împotriva lor; mai mult, i-a adâncit într-o continuă spirală a necredinței: ”Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.” (3:12,13)
De asemenea, necredința este rădăcina tuturor amărăciunilor, răzvrătirii și a răcelii. De aceea, Evrei 3 este adresat credincioșilor. Puteți fi mântuiți, plini de Duhul Sfânt și umblând curați înaintea lui Dumnezeu, și totuși să vă faceți vinovați de necredință. Este atât de important să acceptăm prin credință puterea Sa supranaturală și să spunem cu încredere: ”Fă lucru acesta din nou, Doamne. Și fie ca puterea Ta să fie desăvârșită în slăbiciunea mea.”