Cei mai mulți creștini de astăzi ar dori să creadă că, asemenea lui Isus, ei sunt „mișcați de compasiune.” În timpul Său pe pământ, Isus a fost întruchiparea compasiunii lui Dumnezeu. Scriptura spune frecvent că Hristos era „mișcat de compasiune” de suferința oamenilor. Și dacă acest lucru se întâmpla încă din primul secol, ce mare durere trebuie să existe acum în inima Domnului nostru.
Biblia ne spune: „bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt.” (Plângeri 3:22). „Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credincioşie.” (Psalmul 86:15)
Compasiunea înseamnă mai mult decât milă sau simpatie; este mai mult decât a fi mişcat până la lacrimi sau a deveni emoțional. Înseamnă mai mult decât să vorbim despre răul din spatele infracțiunilor oribile. Compasiunea înseamnă milă și îndurare însoțită de dorința de a ajuta la schimbarea lucrurilor. Sentimentele pline de compasiune ne determină să facem ceva.
Acest lucru este ilustrat de compasiunea pe care a arătat-o Isus în Evanghelii. La un moment dat El a plecat în pustie pentru a se ruga. Când mulțimile I-au descoperit locul, L-au urmat și, în disperarea lor, i-au adus pe șchiopi, orbi, pe cei muribunzi și pe cei posedaţi de demoni. Și ce a făcut Isus? Biblia ne spune: „Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi i-a vindecat pe cei bolnavi.” (Matei 14:14) Acesta este un exemplu de compasiune!
Dacă Isus ar fi fost împiedicat de gândirea noastră modernă, atunci El ar fi putut să-și adune ucenicii la ședința comitetului sau să încerce să analizeze problemele respective. Sau ar fi putut să spună: „Sunt foarte obosit și trebuie să am părtăşie cu Tatăl meu. Vă simt durerea și ucenicii Mei de asemenea și Mă voi ruga pentru voi. Acum, duceţi-vă în pace.”
Dar Isus a făcut mai mult decât doar să vorbească. Sentimentele Sale de milă și de simpatie L-au detrminat să acționeze. El a spus: „Voi face tot ce voi putea pentru a face o diferenţă.”
Să fim atenți să nu lăsăm ca inimile noastre să devină insensibile și reci la nevoile celor din jurul nostru.