„Voi însă iubiți pe vrăjmașii voștri, ... fără să nădăjduiți ceva în schimb ... Fiți, dar, milostivi cum și Tatăl vostru este milostiv! Nu judecați, și nu veți fi judecați; nu osândiți, și nu veți fi osândiți; iertați, și vi se va ierta. Dați, și vi se va da ... Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura!” (Luca 6:35-38)
Potrivit lui Isus, un dușman este cineva care te-a blestemat, te-a urât sau te-a persecutat (vezi Matei 5:44). Prin definiția lui, avem dușmani nu numai din lume, dar uneori și din biserică. Pavel a spus: „Astfel, dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții... iertați-vă unul pe altul.” (Coloseni 3:12-13).
Îngăduința și iertarea sunt două probleme diferite. A îngădui pe cineva înseamnă a înceta din orice faptă și gând de răzbunare. Acesta spune: „Nu lua lucrurile în propriile tale mâini! În schimb, îndură rănirea. Renunță la situație și lasă-o în pace!”
Pe lângă faptul că îndurăm, trebuie să și iertăm din inimă. Aceasta cuprinde alte două porunci: să-ți iubești dușmanii și să te rogi pentru ei. Isus nu a spus niciodată că lucrarea de iertare va fi ușoară. Când a poruncit: „Iubește-ți dușmanii”, cuvântul grecesc pentru „dragoste” nu înseamnă afecțiune, ci „înțelegere morală”. Simplu spus, iertarea cuiva nu este o chestiune de a stârni afecțiunea umană; mai degrabă, înseamnă a lua o decizie morală de a îndepărta ura din inimile noastre.
Când Saul l-a urmărit pe David cu intenția de a-l ucide, David a avut ocazia să se răzbune cu ușurință când și-a găsit prigonitorul într-o peșteră în care se ascundea chiar David însuși. Oamenii lui David l-au îndemnat: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu! El l-a dat pe Saul în mâna ta, așa că ucide-l acum și răzbună-te!” Dar David nu a făcut astfel; în schimb, a tăiat o bucată din haina lui Saul, pentru ca mai târziu să poată îi fi putut dovedi că a avut ocazia să-l ucidă.
Astfel de acțiuni înțelepte sunt o modalitate de-a lui Dumnezeu de a-i pune pe dușmani în rușine. Acesta a fost cazul când David a arătat Saul bucata de haină. „Tu ești mai bun decât mine; căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ți-am făcut rău.” (1 Samuel 24:17). Din cauza acțiunilor lui David, inima înrăită a lui Saul s-a topit.
Aceasta este puterea iertării – îi lasă pe dușmanii care ne urăsc în rușine, pentru că inima umană nu poate înțelege un astfel de răspuns pur și iubitor.