„Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu; și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.“ (2 Corinteni 10:4-5)
Chiar acum, puterile de întuneric ale lui Satan pretutindeni în lume se bucură. Aceste forțe demonice s-au infiltrat în locuri înalte ale puterii umane: mass-media, birouri politice, instanțe. Se întâmplă chiar și în confesiuni religioase.
Toate aceste principate demonice au o agendă. Ele lucrează pentru erodarea valorilor morale și reducerea puterii mântuitoare a Evangheliei. Se pare că fiecare instituție, fiecare agenție este acum infiltrată și dominată de aceste puteri spirituale nelegiuite. Totuși, știm cum se termină acest război: la cruce, în victoria lui Isus Hristos.
Acolo cu siguranță va fi vreme de război – războaie care nu implică Trupul lui Hristos în ansamblu, ci în mod personal pe fiecare – bătălii și lupte cunoscute doar de tine. Acestea sunt războaie ale cărnii și aduc o povară pe care nu o poți împărtăși cu nimeni. Sunt războaie solitare, care se cunosc doar de către Isus cu tine.
De prea de multe ori ca și creștin te-ai putea convinge că singurul lucru corect pe care îl poți face este să scrâșnești din dinți în luptele tale. Însă Dumnezeu nu vrea să vă puneți pe un front fals. El știe prin ce treci și vrea să împărtășească.
Când regele David a comis adulter și apoi a căzut într-o luptă personală de condamnare și regret, nu a încercat să remedieze singur. Deci, ce a făcut? Mai întâi, el a strigat către Domnul: „Grăbește, Dumnezeule, de mă izbăvește! Grăbește de-mi ajută, Doamne! Cuvântul Tău îmi promite că Tu mă vei elibera, lucrează astfel acum!” (vezi Psalmul 70).
Apoi, David a luat o decizie: „Dacă trăiesc sau mor, eu Îl voi preamări pe Domnul prin această bătălie”. „Preamărit să fie Dumnezeu!” (Psalmul 70:4). Și s-a încredințat pe deplin în mila Domnului: „Ori de câte ori zic: "Mi se clatină piciorul!", bunătatea Ta, Doamne, mă sprijină totdeauna... mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.” (Psalmul 94:18-19)
Dragilor, puteți face din aceasta mărturia voastră. Priviți la toate necazurile, adversitățile, anxietățile și ispitele voastre și spuneți cu credință: „Prin harul lui Dumnezeu nu voi fi doborât”. Iar El îți va spune: „Harul meu îți este de ajuns” (2 Corinteni 12:9).