Iosafat, regele lui Iuda, se întorcea acasă de la întâlnirea cu Ahab, regele rău al Israelului. Domnul a trimis un profet să îl întâlnească spunându-i aceste cuvinte aspre: „Iehu, fiul prorocului Hanani, i-a ieşit înainte şi a zis împăratului Iosafat: „Cum de ai ajutat tu pe cel rău şi ai iubit pe cei ce urăsc pe Domnul? Din pricina aceasta este mâniat Domnul pe tine” (2 Cronici 19:2).
Dumnezeu îi spunea lui Iosafat: „Ahab era dușmanul meu — un idolatru — și tu te-ai împrietenit cu el. Ai tolerat viața lui păcătoasă și nu te-ai opus împotriva acesteia. Ai putea crede că e un lucru mărunt să unești cu cineva care este împotriva Mea, dar tu nu îți dai seama de consecințele acestor acțiuni.”
La acest punct probabil te gândești: „Înțeleg că Ahab era un rege malefic, dar când mă gândesc la proprii mei prieteni, nici vorbă să îi consider a fi dușmanii lui Dumnezeu.” Totuși gândește-te la ce spune Cuvântul.
Cumva prietenul tău ia partea Domnului în toate lucrurile? „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea”(Luca 11:23).
Este sfatul prietenului tău plin de rebeliune? „Rebeliunea este ca păcatul vrăjitoriei” (KJV 1 Samuel 15:23)
Cumva prietenul tău vorbește rău despre oameni evlavioși? „cel ce osândește pe cel nevinovat…….este o scârbă înaintea Domnului” (Proverbe 17:15)
Aceasta nu este o joacă! Prietenii tăi sunt o chestiune serioasă înaintea lui Dumnezeu deoarece acțiunile lor au consecințe serioase. „Dai drumul gurii la rău....vorbești împotriva fratelui tău.....Luați seama dar, voi, care uitați pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâșii” (Psalmul 50: 19-20, 22).
Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, regele s-a smerit și s-a pocăit: „În spaima sa, Iosafat și-a îndreptat fața să caute pe Domnul” (2 Cronici 20:3). Și Dumnezeu a răspuns la frângerea lui Iosafat prin faptul că a dat lui Iuda biruință completă asupra moabiților. Biblia ne spune: „Și împărăția lui Iosafat a fost liniștită și Dumnezeul lui i-a dat pace de jur împrejur” (versetul 30).