"Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?" (Luca 18:8). De ce ar pune Isus o astfel de întrebare? Aceasta implică o lipsă de credinţă, nu numai în lume, ci şi în poporul lui Dumnezeu.
Credinţa este una dintre cele mai discutate subiecte în biserică. Se fac lucrări mari şi proiecte uriaşe, toate în numele credinţei. Deci, la ce se referă Isus când întreabă: "La din urmă trâmbiţă, o să găsesc credinţă pe pământ?" Găsim un indiciu în Evrei: "Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu." (Evrei 3:12).
Unul dintre cele mai cunoscute cazuri de necredinţă se găseşte în povestea lui Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul. El a fost un preot devotat şi evlavios care a avut de suferit din cauza unui singur act de necredinţă. Scriptura spune că Zaharia era "neprihănit înaintea lui Dumnezeu şi păzea fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului." (Luca 1:6). El a lucrat cu credincioşie şi a fost un slujitor respectat şi credincios, dar atunci când îngerul Gabriel i-a adus mesajul că va urma să aibă un fiu, Zaharia a fost cuprins de îndoială şi a dat în necredinţă. Dumnezeu nu a trecut cu vederea îndoiala lui Zaharia şi l-a lăsat mut: " Iată că vei fi mut şi nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor."(Luca 1:20).
Un singur păcat l-a ţinut pe Israel în afara Ţării Promise - necredinţa! " Vedem, dar, că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor. "( Evrei 3:19). "Să ne grăbim, dar, să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare." (Evrei 4:11).
Dumnezeul nostru ne-a făcut promisiuni incredibile şi doreşte să ne agăţăm de ele. Vă încurajez să vă prindeţi de Cuvântul Său minunat şi să intraţi în odihna promisă. Atunci vieţile voastre vor fi o mărturie stralucitoare pentru această generaţie.