„Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și Noi suntem una - Eu în ei, și Tu în Mine - pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. ” (Ioan 17: 21-23).
Isus spune, în esență: „Slava pe care Mi-ai dat-o Tată, le-am dăruit-o lor!” Hristos face o declarație incredibilă aici. El spune că ni s-a dat aceeași glorie pe care I-a dat-o Tatăl. Ce gând uimitor! Totuși, care este această slavă care a fost dată lui Hristos și cum se dezvăluie în viața noastră această slavă? Nu este o anumită aură sau emoție; este un acces nestingherit la Tatăl ceresc!
Isus ne-a ușurat accesul la Tatăl, deschizându-ne ușa prin Cruce: „Căci, prin El, și unii și alții avem intrare la Tatăl, într-un Duh.” (Efeseni 2:18). Cuvântul „acces” înseamnă dreptul de a intra. Semnifică trecerea liberă, precum și încrederea cu care ne putem apropia: „În El avem, prin credința în El, slobozenia și apropierea de Dumnezeu cu încredere.” (3:12)
Vedeți ce spune Pavel aici? Prin credință, am ajuns într-un loc de acces neîngrădit la Dumnezeu. Nu suntem ca Estera din Vechiul Testament. Ea trebuia să aștepte un semn de la rege înainte de a se putea apropia de tron. Abia după ce și-a întins sceptrul, Estera a primit aprobare ca să se prezinte.
Prin contrast, tu și cu mine suntem deja în sala tronului. Și avem dreptul și privilegiul de a vorbi cu Regele oricând. Într-adevăr, suntem invitați să Îi adresăm orice cerere: „Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie!” (Evrei 4:16)
Când Hristos a slujit pe pământ, nu a trebuit să lase rugăciunea pentru a obține gândul Tatălui. El a spus: „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând. (vezi Ioan 5:19). Astăzi ni s-a dat același grad de acces la Tatăl pe care L a avut Hristos. Ați putea spune: „Așteptă puțin! Am același acces la Tatăl ca și Isus?”
Nu faci nicio greșeală. La fel ca Isus, trebuie să ne rugăm des și cu ardoare, căutându-L pe Dumnezeu, așteptând în Domnul. Nu trebuie să ne furișăm pentru a-L implora pe Dumnezeu să ne dea putere sau îndrumare, pentru că avem propriul Său Duh care trăiește în noi. Iar Duhul Sfânt ne dezvăluie mintea și voința Tatălui.