"Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El." (2 Corinteni 5:21)
Cred că justificarea prin credință este adevărul fundamental al creștinismului. Nu puteți cunoaște adevărata odihnă și pace până când nu sunteți convinşi de faptul că voi nu puteți fi niciodată îndreptățiți în ochii lui Dumnezeu prin faptele voastre.
Dacă nu înțelegeți neprihănirea desăvârșită a lui Hristos, care este a voastră prin credință, veți trăi o viață de trudă și chin, încercând să-L mulțumiţi pe Dumnezeu printr-o încercare legalistă și fără speranță de a vă stabili propria voastră neprihănire. Dar adevărul este că nu veți avea nicio neprihănire pe care să o aduceţi înaintea Domnului.
Un pasaj cunoscut în Isaia spune că toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită înaintea lui Dumnezeu (Isaia 64: 6). Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu disprețuiește faptele noastre bune - deloc. Dumnezeu vrea faptele noastre neprihănite și ar trebui să împlinim toate faptele bune pe care le putem împlini. Dar dacă credeți că ele merită mântuirea voastră, atunci ele nu sunt decât o haină mânjită.
Desigur, te poți simți bine datorită lucrărilor bune pe care le faci. De exemplu, probabil te vei bucura de un moment de victorie și de satisfacție ori de câte ori te vei opune ispitei. Dar a doua zi, te vei întoarce în păcat și îţi vei pierde repede bucuria. Crezi că Domnul este supărat pe tine și gândeşti că „nu voi reuşi niciodată.”
Un astfel de mers cu roller-coasterul a înălţărilor şi căderilor emoționale poate duce la o viață de mizerie. De ce? Pentru că încerci să-i faci pe plac lui Dumnezeu în fire!
Preaiubiților, nici o neprihănire a cărnii nu va putea sta în fața lui Dumnezeu. Chiar și cei mai buni oameni dintre noi - sfinții cei mai morali, evlavioși - au eșuat cu toții în mod mizerabil și au diminuat astfel din slava lui Dumnezeu. Nici unul dintre noi nu poate fi acceptat în ochii Tatălui prin lucrările noastre. Dar vestea bună este că suntem total acceptați de El prin Hristos.