„Caci un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii.” (Isaia 9:6)
Când s-a împlinit profeția nașterii lui Hristos, regele Irod, conducătorul lui Israel, se afla sub o amenințare, la fel ca toți ceilalţi din Ierusalim (Matei 2:1-3). Se pare că ei erau mulțumiți de religia lor superficială și moartă și nu doreau ca nimeni să îi scoată din starea lor.
Același lucru este valabil şi astăzi. Creșterea animozității față de Crăciun este arătată în multe feluri: școlile nu mai organizează concursuri de Crăciun; scena ieslei este interzisă în locurile publice; oamenii îşi salută clienții cu „Sărbători fericite” în loc de „Crăciun fericit”- pentru a menționa doar câteva exemple. Isus a prezis că, pe măsură ce ziua revenirii Sale se apropie, „dragostea celor mai mulţi se va răci.” (Matei 24:12), deci aceste lucruri nu ar trebui să ne ia prin surprindere.
Isus a venit în lume pentru a fi o lumină și nu trebuie să pierdem inima Lui prin faptul că suntem prinși în războaiele culturale. Pe măsură ce lumea se scufundă tot mai mult, iar protestele împotriva Mântuitorului nostru devin mai aprige, fie ca inimile noastre să fie călăuzite de dragostea lui Isus Hristos. Și fie ca mărturia noastră de compasiune și sfințenie în mijlocul unei generații corupte să îi provoace pe cei din întuneric să se întoarcă la lumina Lui cea mare.
În timp ce scopul Crăciunului ne umple inimile în acest sezon, mă rog ca mulți să ne privească și să spună: „Vreau bucuria și pacea pe care o văd în acei oameni. Trebuie să existe ceva deosebit în mesajul pe care îl proclamă și-l exemplifică prin viața lor. Vreau să-L cunosc pe Dumnezeul lor.”