Unii credincioși se roagă numai atunci când sunt disciplinați de Dumnezeu. Se simt condamnați și încep să se roage, dar apoi cu timpul din nou uită să se roage. Biblia spune: ”Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr.” (Ieremia 2:32)
În cazul tău, poate că nu este vorba că nu te rogi, doar că nu ai timp pentru rugăciune. Nu este vorba de faptul că nu îți pleci genunchiul înaintea Domnului, ci că Îl uiți. Nu uiți să te rogi, ci Îl uiți pe Domnul. Când Îți aduci aminte de Domnul, te rogi. Nu te poți gândi la El fără să-L adori. Nu-L poți adora fără să-L cauți mai întâi și nu Îl poți căuta fără rugăciune.
Rugăciunea este un lucru natural pentru oamenii care își aduc aminte de Domnul. Când îl uităm timp de câteva zile, El ne aduce amintiri subtile și iubitoare. Când îl uităm pentru perioade mai lungi de timp, El începe să ne miște inimile. Când îl uităm ”zile fără număr”, El va aduce disciplina în viața noastră personală și în națiunea noastră. Când o națiune începe să uite de Dumnezeu, El mișcă acea națiune într-un mod care o face să se întoarcă la El și să-I caute fața.
Ceea ce vrea Dumnezeu este foarte simplu. El dorește închinători consacrați, și mijlocitori care Îi caută fața zi și noapte. El dorește oameni care să fie cu totul pentru El.
Să luăm în considerare ceea ce face Dumnezeu pentru a-i determina pe oameni să-și pună viața în rânduială cu El în perioadele în care trăim acum. El nu numai că aduce judecată asupra unei națiuni, ci ridică un mic grup de oameni numiți ”rămășița mijlocitoare” și Își așează slava asupra lor. El le revelează inima Lui și îi împuternicește cu harul și autoritatea Sa. Și apoi îi determină să modeleze ceea ce El vrea pentru acea națiune.
Vă încurajez să deveniți o parte a acestei rămășițe a credincioșilor - aceia care se închină lui Dumnezeu, care Îi caută fața și care-I cunosc inima față de poporul Său.