„De aceea, luați toată armura lui Dumnezeu ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul.” (Efeseni 6:13)
Apostolul Pavel a fost cel care a scris aceste cuvinte pentru a-i îndemna pe credincioșii din Efes. O altă traducere spune acest lucru în felul următor: „Apoi, după luptă, veți continua să rămâneți în picioare” (NLT). Desigur, cuvintele lui Pavel nu ar avea prea multă greutate dacă el însuși nu ar fi trecut prin foc și nu ar fi putut în cele din urmă să stea în picioare.
Încă de la începutul slujirii sale, apostolului Pavel i s-a făcut parte de mari suferințe și încercări. La scurt timp după ce Domnul l-a oprit pe Pavel pe drumul spre Damasc, Mântuitorul nostru i-a apărut într-o viziune unui om pe nume Anania și i-a spus să se roage pentru Pavel: „El este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel. Și îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu” (Fapte 9:15-16).
Pavel a înțeles în mod clar că a fost ales de Dumnezeu ca martor al Său, de aceea a acceptat suferința care a însoțit această chemare. De fapt, el a mers până acolo încât să considere suferința drept „părtășie”. Observați ce a spus bisericii din Filipi: „Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui, și părtășia suferințelor Lui, și să mă fac asemenea Lui în moartea Sa” (Filipeni 3:10).
Este tragic faptul că acest adevăr despre suferința în viața creștină este neglijat foarte mult în teologia actuală. Mi se pare îngrozitor faptul că există chiar locuri unde oamenii nu țin cont deloc de viața lui Pavel și de lucrurile prin care a trebuit să treacă. În schimb, ei folosesc cuvintele lui Pavel pentru a convinge cumva oamenii că suferința și încercările nu ar trebui să facă parte din experiența creștină. Este aproape de neconceput, mai ales așa cum vedem în Scripturi, că Pavel cu siguranță nu a încercat să‑și ascundă încercările față de biserica primară. Pavel a fost în mod constant izbăvit din locurile în care nu ar fi putut supraviețui prin propria sa putere. El a experimentat suferințe și încercări într-o măsură așa de mare încât fără infuzia vieții lui Hristos înăuntrul său, el nu ar fi putut face față prin propria sa putere omenească. Totuși, ne este demonstrat că prin ceea ce Pavel avea înăuntrul său, oamenii obișnuiți sunt capabili să reziste la toate adversitățile și opozițiile pe care le întâmpină datorită vieții lui Hristos din ei.
Suferința face parte din viața creștină, iar credința noastră devine tot mai profundă de fiecare dată când suntem testați, mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu!
Carter Conlon s-a alăturat personalului pastoral al Bisericii din Times Square în 1994 și a fost numit pastor senior în 2001. În mai 2020 a trecut la un rol de continuitate, la cel de supraveghetor principal al Bisericii din Times Square.