Ani de zile israeliții tânjiseră să fie conduși de un rege uman și în cele din urmă Dumnezeu a îngăduit lucrul acesta. El i-a spus profetului Samuel să-l ungă pe Saul, ca să conducă poporul Israel: „Samuel a luat sticluța cu untdelemn și a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat şi a zis: Nu te-a uns Domnul ca să fii căpetenia moștenirii Lui?” (1 Samuel 10:1).
Samuel spunea, în esență, „Domnul este cu tine, Saul! Ești un vas ales, ales cu grijă de către Dumnezeu”. În plus, Dumnezeu l-a binecuvântat imediat pe Saul cu o inimă pentru a-și îndeplini chemarea: „Dumnezeu a dat [lui Saul] o altă inimă ... atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, iar el a profețit printre ei.” (10: 9-10)
Cine nu ar dori ca un astfel de bărbat să fie regele lor? Saul era smerit, viteaz, chipeș, favorizat de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, modelul unui lider evlavios. Totuși, incredibil, acest om uns moare în răzvrătire. Deci, ce s-a întâmplat cu Saul încât să ajungă într-o decădere continuă?
Momentul critic al lui Saul a venit atunci când Israel s-a confruntat cu filistenii, un dușman năucitor, iar Saul a mers înaintea călăuzirii lui Dumnezeu la luptă. El a acționat din teamă, nu din credință și a săvârșit un păcat atât de greu împotriva Domnului, încât a dus la revocarea numirii sale ca rege. De ce? Pentru că Dumnezeu știa că din acea zi înainte, Saul îi va oferi o credință moartă, planificând și manipulând orice situație care ar fi apărut. (Citiți povestirea completă în 1 Samuel 13)
Dumnezeu cunoaște inima fiecăruia și niciodată nu întârzie să pășească pentru a ne ajuta în bătălia noastră. Necredința este mortală, consecințele ei sunt tragice – acest lucru reiese clar din viața lui Saul. Din momentul în care a decis să-și ia problemele în propriile mâini, viața lui a mers în jos.
Dragilor, încurajați-vă! Există vești bune pentru fiecare credincios în această epocă a noului legământ. Dumnezeu ne asigură că toți aceia care rămân în credință și se încred în El vor fi onorați, oricât de lipsită de speranță ar părea situația. „Pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.” (1 Petru 1:7).