Isus ne-a spus să lucrăm cât timp este încă zi. De ce? Pentru că „vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze” (Ioan 9:4).
În Apocalipsa capitolul 7, Ioan descrie o mulțime de oameni stând înaintea tronului lui Dumnezeu, o adunare așa de mare încât nimeni nu putea să o numere.
„După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini şi strigau cu glas tare şi ziceau: ‚Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!‘” (Apocalipsa 7:9-10).
În această mulțime sunt oameni din toate națiunile și de toate limbile, îmbrăcați în haine albe și toți laudă pe Domnul. „Aceștia vin din necazul cel mare” (Apocalipsa 7:14).
Dragi sfinți, eu cred că noi suntem generația menționată în Apocalipsa 7. Noi trăim în cel mai întunecat ceas și peste tot în jur sunt necazuri grozave. Dar lumina încă mai luminează cu putere. Cu adevărat, cu cât e mai întunecată noaptea, cu atât este mai puternică lumina Sa!
În timp ce tu te trudești în rugăciune pentru cei dragi ai tăi și pentru o lume învăluită în întuneric, doresc să îți amintesc de propria ta poveste. Adu-ți aminte, în timpul necazului tău cineva câștiga suflete. Cineva se ruga ca cei pierduți să fie aduși în lumină. Cineva se înălța deasupra întunericului și proclama pe Hristos. Cineva credea că Isus va produce noul vin. Și s-a întâmplat! Tu ai intrat în lumină! Dumnezeu va atrage din întuneric către lumină pe acei pentru care tu te rogi.