„Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.” (Galateni 2:20).
Aș putea dezvolta o serie predici pentru zece ani în legătură cu implicarea în slujire și ar avea zero efect. Dar amintindu-ne de cruce și ce a îndurat Isus acolo face ca inima slujitorului să salte în piept. Nu poți veni la cruce în calitate de păcătos frânt și murdar fără valoare și să fii răscumpărat, sfințit și iubit de Salvatorul nostru fără a fi schimbat. Când vii la această cruce a lui Isus îți dai seama că „am fost răstignit împreună cu Hristos”.
Când trăiești în puterea lui Hristos cel răstignit, nu poți să nu Îl slujești. Nu trebuie să ți se ceară să fii slujitor; de fapt nimic nu te va putea opri să te alături slujirii. Va trebui să își programezi foarte atent viața deoarece slujirea pur și simplu va izvorî natural din tine.
Nu ne putem schimba prin manipulări emoționale care ne fac să ne simțim vinovați, sau spunându-ne că trebuie să încercăm mai din răsputeri. Nu, nu putem să realizăm asta prin noi înșine, ci moartea, îngroparea și învierea lui Isus ne dă puterea să ne jertfim viața pentru El și pentru ceilalți. Privim în jur și vedem că mulți oameni sunt în nevoie — oameni care caută o biserică plină de dragoste. Ei s-ar putea să fi avut o săptămână oribilă, dar atunci când intră pe ușile bisericii Domnului, ei trebuie să vadă și să simtă că este ceva diferit în acel loc.
Pentru că am fost „răstigniți împreună cu Hristos” inima noastră de slujitor poate să atingă pe ceilalți cu dragostea Sa și să îi ajute să fie și ei schimbați.