Vedem calamități la o scară la care nu am fost vreodată martori până acum: uragane, incendii, inundații, secete, tulburări la nivel naționale. Frica și disperarea abundă din toate părțile și chiar și cei mai sceptici comentatori spun că deja vedem începutul celui de-al treilea război mondial.
Ce ar putea face poporul lui Dumnezeu ca să miște inima Sa în aceste vremuri tulburătoare? Cu siguranță biserica nu este neputincioasă. Profetul Ioel a spus: „Dar chiar acum, zice Domnul, întoarceți-vă la Mine cu toată inima ... întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate și-I pare rău de relele pe care le trimite.” (Ioel 2: 12-13 )
Toți profeții Vechiului Testament au chemat poporul lui Dumnezeu la rugăciune. Isus Însuși a declarat: „Este scris: Casa mea se va numi o casă de rugăciune” (Matei 21:13). Și într-adevăr, istoria lumii a fost modelată de rugăciunile bisericii lui Hristos.
Duhul Sfânt a fost dat mai întâi în Casa lui Dumnezeu, în camera de sus. Acolo, ucenicii „stăruiau cu un cuget în rugăciune și în cereri” (Fapte 1:14). Ni se spune că Petru a fost eliberat din închisoare de către un înger, în timp ce „erau adunați mulți laolaltă și se rugau.” (12:12). Rugăciunea comună fusese făcută în continuu pentru eliberarea lui Petru.
În mod clar, Dumnezeu dăruiește multă putere datorită rugăciunilor bisericii Sale. Așadar, chemarea la o astfel de rugăciune nu poate fi subestimată. Știm că biserica a fost însărcinată să câștige suflete, să facă milostenii, să slujească ca loc de adunare pentru a fi propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu. Însă, în primul rând, biserica trebuie să fie o casă de rugăciune – aceasta este chemarea sa principală.
„Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.” (Matei 18:19)
Puterea rugăciunii nu este rezervată doar congregațiilor mari, o putem găsi și în intimitatea propriilor case. Isus a practicat și a recomandat rugăciunea ucenicilor Săi. „Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.” (Matei 6:6). Casele din cultura lui Isus aveau o cameră interioară care servea ca un dulap de depozitare, un loc unde se puteau ruga în secret, așa că acest concept le era ușor de înțeles.
Isus a lăsat exemplul de rugăciune privată: „A doua zi dimineața, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo.” (Marcu 1:35) „După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase, și El era singur acolo.” (Matei 14:23).