Inimi captive de Dumnezeu | World Challenge

Inimi captive de Dumnezeu

David Wilkerson (1931-2011)January 26, 2021

Pavel se referă adesea la sine ca fiind „prizonierul lui Hristos Isus” (Efeseni 3:1). Pavel a mai scris: „Să nu-ți fie rușine, dar, de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Lui! Ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu!” (2 Timotei 1:8). Chiar și până la bătrânețe, Pavel s-a bucurat că a fost înțeles de Domnul și că a avut sub captivitatea Lui voința sa (vezi Filimon 9).

Pavel ți-ar fi putut spune chiar și ceasul în care Domnul l-a luat captiv. El se afla pe drumul Damascului, având scrisorile oficiale ale marelui preot ce îl autorizau să aresteze creștini și să-i aducă înapoi la Ierusalim. Scriptura spune că „sufla încă amenințarea și uciderea împotriva ucenicilor Domnului” (Fapte 9:1). Cu alte cuvinte, era plin de ură, amărăciune și furie în zelul său greșit față de Dumnezeu.

Dar când Pavel s-a apropiat de Damasc: „deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui” (Fapte 9:3). El a fost lovit de orbire prin acea lumină, care era slava lui Hristos. Pavel mărturisește din nou și din nou modul în care a trebuit să fie luat de mână și dus în Damasc. Pe scurt, a fost un prizonier neajutorat. El a petrecut trei zile izolat într-o cameră, fără vedere și refuzând să se hrănească. A fost un prizonier în spiritul, sufletul și trupul său.

Deci, ce s-a întâmplat în acea cameră? Duhul Sfânt îl transforma pe Saul în Pavel, prizonierul lui Isus Hristos. Pe măsură ce citim Faptele Apostolilor 9, putem auzi rugăciunea agonizantă: „Doamne, credeam că împlinesc voia Ta – cum am putut să fiu atât de orb? Tu mi-ai luat vederea omenească și mi-ai dat ochi spirituali ca să pot vedea! În tot acest timp am umblat pe căile mele, făcând tot ce am crezut că e bine. Însă nu mai pot avea încredere în propriile mele gânduri.”

În acest moment, Duhul Sfânt se mișcă în întreaga lume, chemând pe toți cei invitați să se pregătească și să vină: „Toate lucrurile sunt acum gata!” (Luca 14:17). Din păcate, mulți își inventează scuze pentru a nu se lăsa legați de Domnul: „toți, parcă fuseseră vorbiți, au început să se dezvinovățească” (Luca 14:18).

Isus ne avertizează împotriva tentației ultimului ceas de a ne îndrăgosti de această lume și vă îndemn să vă supuneți vocii Sale. Supune-te Lui și roagă-te această rugăciune: „Doamne, m-am săturat de spiritul meu independent și îmi întind brațele spre Tine! Pune-Ți brațul iubitor în jurul meu și leagă-mă de Tine!”

Download PDF