Ați auzit despre rugăciunea credinței, dar cred că există o imagine în oglindă a acestei rugăciuni care se bazează pe fire - rugăciunea necredinței. O astfel de rugăciune este total inacceptabilă pentru Dumnezeu; de fapt, Scriptura spune că este păcat în ochii Lui.
Moise, un om evlavios, care se ruga, care a urmat chemarea lui Dumnezeu la fiecare pas, ajunsese într-un moment de criză în viața lui. Israeliții erau urmăriți de regele Faraon și nu exista absolut nicio speranță de scăpare decât să treacă prin Marea Roșie. Moise știa în inima lui că această criză a fost rânduită de Dumnezeu și totuși strigătele deznădăjduite ale sutelor de mii de oameni îi răsunau în urechi, așa că s-a dus pe un deal izolat și și-a vărsat inima în rugăciune. Dumnezeu nu a fost multțumit de plânsul său din timpul nopții, pentru că era dovada unei rădăcini de necredință în inima lui.
Mă îndoiesc că L-ați auzit vreodată pe Domnul spunându-vă: ”Termină cu plânsul și ridică-te de pe genunchi.” Dar Domnul l-a mustrat pe Moise: ”Ce rost au strigătele acestea?” (Exodul 14:15) Sensul literal evreiesc al acestui verset este: ”De ce strigi la Mine?”
De ce i-ar spune Dumnezeu acest lucru lui Moise? Pentru că atunci când Dumnezeu l-a chemat pe Moise să elibereze Israelul, El i-a promis să-i dea o voce pe care o vor asculta toți oamenii (vezi Exodul 3:18) Cu toate acestea, Moise a răspuns cu necredință: ”Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: ‘Nu ţi S-a arătat Domnul!” (4:1)
Gândește-te cât de nebunească a putut fi necredința lui Moise. Prin puterea lui Dumnezeu, el făcuse deja minuni incredibile și, mai târziu, a experimentat intimitatea față în față cu Dumnezeu. Dar aici, la Marea Roșie, a ezitat prin necredință și Dumnezeu i-a poruncit: ”Ia o poziție de autoritate spirituală față de această criză și mergi mai departe prin credință. Peste căteva ore, veți dansa de bucurie.”
Pe măsură ce ne confruntăm cu propriile noastre crize, ne putem convinge că rugăciunea este cel mai important lucru pe care îl putem face. Dar vine un moment când Dumnezeu ne cheamă să acționăm, să ascultăm de Cuvântul Lui prin credință, ca nu cumva rugăciunile noastre să-I fie aduse înainte cu necredință.