World Challenge Pulpit Series Newsletters

UN MESAJ URGENT

chris_wigginton — Tue, 10 Mar 2009 18:23:15 -0500

Mã simt obligat prin Duhul Sfânt sã transmit un mesaj urgent cãtre toti cei care sunt în baza noastrã de adrese, precum si prietenilor si episcopilor pe care i-am întâlnit în întreaga lume.

O CALAMITATE CE VA ZGUDUI PÃMÂNTUL ESTE PE CALE DE A SE ÎNTÂMPLA.
VA FI ASA DE INSPÃIMÂNTÃTOR, CÃ VOR TREMURA CHIAR SI CEI MAI APROAPE DE DUMNEZEU DINTRE NOI.

Vreme de zece ani am tot avertizat despre mia de focuri, incendii, ce se vor abate asupra orasului New York. Focul va devora întregul mega complex de clãdiri uriase, incluzând suprafete din New Jersey si Connecticut. Orase majore de pe tot cuprinsul Americii vor avea parte de flãcãri intense, dezlãntuite, debandadã - asa cum am vãzut în Watts, Los Angeles, cu ani în urmã.

Flãcãri intense, dezlãntuite, debandadã vor fi si în orase din întreaga lume. Vor avea loc jafuri, inclusiv în Times Square, din orasul New York. Ceea ce experimentãm noi acum nu este recesiune, nici mãcar depresie. Ne aflãm sub mânia lui Dumnezeu. În Psalmul 11 este scris:

“Şi când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?” (versetul 3).

Dumnezeu judecã pãcatele strigãtoare la cer ale Americii si ale natiunilor. El distruge temeliile lumesti.

Profetul Ieremia avertiza Israelul, cu referire la nelegiuirile sale:

“Aşa vorbeşte Domnul: Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră, şi fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă umbletele şi faptele!”

"Dar ei zic: ,Degeaba! Căci noi ne vom urma gândurile noastre, şi vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!" (Ieremia 18:11-12).

In Psalmul 11:6, David avertizează: “Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte”. De ce? David ne răspunde: “Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc Faţa Lui” (versetul 7).
CE VA FACE CEL NEPRIHANIT? CE VA FACE POPORUL LUI DUMNEZEU?

Mai întâi, vã dau un cuvânt practic pe care l-am primit eu însumi în dreptul meu: Strânge deoparte provizii de hranã, articole de toaletã si alte lucruri de bazã, care sã-ti ajungã vreme de treizeci de zile. În orasele mari, proviziile de bãcãnie se golesc într-o orã la semnul unui dezastru iminent.

În ceea ce priveste reactia noastrã spiritualã, nu avem decât douã optiuni. Aceasta este subliniat în Psalmul 11. “Fugim în munţi, ca o pasăre”. Sau, facem cum spune David, care si-a atintit privirea înspre Cel ce stã pe tronul Sãu în ceruri, Domnul, ai cÎrui ochi “privesc, şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor” (versetul 4). “Domnul cearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia” (versetul 5).

Voi spune sufletului meu: Nu-i nevoie sã fug.. sã mã ascund.. Aceasta este lucrarea dreaptã a lui Dumnezeu. Voi vedea pe Domnul nostru pe tronul Sãu, cum, cu tandrete, si plin de iubire, cu bunãtate, vegheazã fiecare pas pe care îl fac eu – încrezandu-mã cã El va izbãvi pe ai Sãi chiar prin inundatii, foc, calamitãti, testãri si încercãri de tot felul.

Notã: Nu stiu când se vor petrece aceste lucruri, dar stiu cã nu sunt prea departe. Eu mi-am descãrcat povara sufletului, v-am spus ce aveam pe suflet. Faceti ce doriti cu mesajul acesta.

Dumnezeu sã vã binecuvanteze si sã vã pãstreze în Harul Sãu.

In Hristos,
DAVID WILKERSON

Un Prieten al Pacatosilor

suansee_chan — Mon, 17 Dec 2007 16:44:16 -0600

“A venit Fiul omului … un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!" (Matei, 11:19). In Luca 7 am citit povestea unui Fariseu numit Simon, care L-a invitat pe Isus in casa lui, la masa. Acest om pios invitase la cina respectiva si un grup select de lideri religiosi ca si el.

In mod clar era o adunare de oameni religiosi. Simon si tovarasii sai pastrau cu strasnicie legea, dadeau zeciuiala cu meticulozitate, si mergeau zilnic la casa Domnului. In proprii lor ochi, erau niste oameni scrupulos de drepti si isi inchipuiau ca sunt intruchiparea sfinteniei din generatia lor.

Nu sunt sigur de ce L-ar fi invitat un Fariseu pe Isus la cina, ca sa nu mai vorbim de aducerea la aceeasi masa si a altor oameni religiosi. Un posibil motiv de a-L fi invitat ar fi fost ca Simon si prietenii sai sa fi vrut sa-si dea seama daca Isus era un profet sau voiau sa discrediteze tocmai faptul ca ar fi fost unul. Din pasaj reiese clar ca Simon stia de reputatia lui Isus ca profet (a se vedea Luca 7:39).

In cultura respectiva, se obisnuia ca musafirul casei sa fie intampinat cu un lighean cu apa si un stergar, spre spalarea picioarelor musafirului (pe vremea aceea nu existau strazi pavate, asa ca oamenii aveau mereu picioarele pline de praf adunat de la drum). Musafirul mai era intampinat si cu un sarut pe fiecare obraz. Apoi i se dadea un mic recipient cu o pomada pe baza de untdelemn pe care si-o trecea prin par, par ce avea mai mult ca sigur nevoie de acest tratament de hidratare.

Pe masura ce citim acest pasaj, pare ca Simon facuse aranjamente ca ceilalti musafiri sa ia loc mai inainte de sosirea lui Isus. Si, mai mult ca sigur, ceilalti musafiri avusesera deja parte de tratatia conform obiceiului. La urma urmei, niciun Fariseu nu voia sa i se duca vestea ca fiind neospitalier.

Si totusi, pasajul evidentiaza faptul ca Isus nu s-a bucurat de asemenea ospitalitate. Tot ceea ce a primit la sosire a fost amabilitate. Nici tu apa pentru spalarea picioarelor, nci tu sarut pe obraz, nici tu mir pentru par (a se vedea Luca 7:44-46). In loc de asta, a fost asezat la o masa mai mica, ca un musafir mai neinsemnat, si a trebuit sa se aseze cu picioarele inca pline de praf.

Scriptura nu ne spune ce anume va fi discutat acest grup la cina respectiva, doar putem presupune ca avea de-a face cu teologia. Fariseii erau specialisti in subiect, si incercasera sa-L prinda pe Isus si cu alte ocazii, cu intrebari incuietoare. Dar Christos stia ce e in inima lor, si asta a devenit limpede imediat.

Urmatorul lucru pe care il citim este ca da buzna in incapere o femeie de strada “care era o pacatoasa”. Cumva aceasta femeie usoara a facut ce-a facut si a trecut de servitorii casei, ajungand pana la masa unde luau cina acei oameni religiosi. Si iat-o pe femeie prabusindu-se la picioarele lui Isus, tinand strans un vas de alabastru, cu mir, si plangand. Trebuie ca Fariseii au inceput sa murmure: “Nu se poate! Cum de-i da voie femeii asteia Isus se se atinga de El?”

Simon si prietenii sai trebuie ca erau complet nauciti spre a mai reactiona. Intr-adevar, erau probabil paralizati de soc. Si-au dat seama imediat ca femeia era o mare pacatoasa din orasul lor (probabil ca era o prostituata). Imi si inchipui ce-or fi gandit oamenii aceia religiosi: “Ce jenant, pacatoasa asta sa dea buzna la intalnirea lui Isus! Noi vorbim despre lucruri sfinte aici si deodata vine una ca ea!”

Femeia pacatoasa a cazut in genunchi, a cuprins picioarele pline de praf ale lui Isus cu amandoua mainile, si a inceput sa I le spele cu lacrimile ei. La aceasta, Fariseii trebuie ca au inceput sa murmure: “Ne se poate asa ceva! Cum poate Isus sa-i dea voie sa-L atinga? Este contrar legii sa se atinga de tine unul care nu e curat. Ar trebui ca El sa nu-i dea voie nici macar sa-I atinga hainele! Si totusi, El ii da voie unei prostituate sa-I curpinda pricioarele”.

In momentul acela, ea face ceva de necrezut: isi desface parul. Nici o evreica decenta nu ar fi facut asemena act in public! Si totusi aceasta femeie de proasta reputatie a sters cu parul ei picioarele lui Isus. In cele din urma, ea a deschis vasul de alabastru si a turnat mirul pe picioarele Lui.

Fariseii erau acum indignati la culme, gandind: “Ce rusine! Asta e eroticism! Nu se poate ca Isus sa fie profet! Daca era cu adevarat trimis de Dumnezeu, ar fi cunoscut starea acestei femei si ar fi oprit-o imediat din a-si expune trupul!” Intr-adevar, Scriptura ne spune ca exact acestea erau gandurile lui Simon (“Când a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-L poftise, şi-a zis: "Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă" (Luca, 7:39).

Dar Isus stia deja ce e in mintea gazdei sale, drept pentru care ii spune: "Simone, am să-ţi spun ceva." (Luca 7:40). I Vreau sa fac o paranteza aici ca sa luam seama la cuvintele lui Isus catre Simon. Adevarul este ca, dupa ce am citit intamplarea asta de mai multe ori, am fost oprit de Duhul Sfant si L-am auzit cum imi sopteste: “David, am ceva sa-ti spun in legatura cu intamplarea asta!” Intr-adevar, cred ca Domnul are ceva sa ne spuna noua tuturora, prin aceasta.

M-am simtit indemnat sa ma pun pe mine insumi in aceasta intamplare, si sa ma examinez in lumina adevarului Sau. Imediat, am constatat ca sunt doua duhuri la lucru in pasajul respectiv: duhul Fariseismului, pe de o parte si, pe de alta parte, Duhul de iertare si restaurare al lui Christos.

Fariseii au emis un duh de judecata, de felul “eu-sunt-mai-sfant-decat-tine”, asa ca judecau atat pe femeia pacatoasa, cat si pe Isus. Dar Christos a aratat un duh de iertare si un duh de restaurare in timp ce-i facea cunoscut lui Simon ca are ceva sa ii spuna.

Recunosc ca, pe masura ce ma puneam pe mine insumi in scena cu pricina, primul gand care mi-a venit in minte a fost “Eu sigur am duhul lui Christos, doar sunt un prieten al pacatosilor. Am petrecut ani si ani in lucrul cu drogatii si alcoolicii, cu prostituatele, cu cei mai rai dintre pacatosi. Nu sunt un Fariseu”.

Sau asa credeam eu. Intr-adevar, majoritatea dintre noi gandim cam asa “Nu sunt eu genul ala de credincios. Nu-i judec pe altii”. Si totusi, exact duhul de Fariseism este motivul pentru care zicem “Eu nu-s ca altii. Eu sunt totusi mai credincios, mai sfant”. De cate ori insa nu am lasat ca invidia, gelozia, ba chiar furia sa transpara cand era vorba de parerile noastre despre altii.

Pentru mine, cea mai buna definitie a Fariseismului este “cel care contorizeaza pacatele altora in timp ce siesi isi gaseste scuze”. Isus ilustreaza acest lucru dand exemplu rugaciunea la Templu a unui Fariseu “Doamne, iti multumesc ca nu sunt ca alti oameni, jefuitori, nedrepti, adulteri…Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din tot ce am” (Luca 18:11-12).

Mai simplu spus, duhul de Fariseism zice “Pe unde ma uit de jur imprejur vad doar pacat si compromis. Dar eu sunt drept. Sunt un aparator al adevarului.”

Christos i-a spus lui Simon o parabola despre doi oameni care ii datorau bani unui creditor: "Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?" (Luca, 7:41-42)

Se pare ca Simon a priceput mesajul, caci in versetul urmator iata-l ca zice “"Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult” (Luca, 7:43). De fapt, care era mesajul lui Christos catre Fariseu? Pe scurt, ii spunea lui Simon “Tu esti cel care are nevoie de iertare!”.

Vedeti, cand Isus ii spusese prima data “Am ceva sa-ti spun”, voia sa zica “Vreau sa-ti arat ce e in inima ta. Nu de femeia asta care a intrat e vorba, ci de tine, Simone. De duhul din tine, de mandria ta care zici ca esti religios, de aroganta ta, de duhul tau de a judeca, de lipsa ta de compasiune”.

Cred ca Isus ii spunea, pe scurt, mandrului Fariseu: “Femeia asta asa zis “rea” stie cat e de depravata. Stie ca merita judecata. Si-a dat seama in ce situatie deznadajduita e, si se vede ca cea mai rea dintre pacatosi. Motivul pentru care ea venise era chiar faptul ca era atat de recunoscatoare pentru mila si curatire.

“Femeia asta isi da seama ca nu face doua parale in ochii tai, Simone. Aude si ea murmurele voastre si simte ce maniosi sunteti pe ea. Dar nu va va judeca la randul ei. Nu, ci va iubeste in ciuda situatiei. Asta pentru ca stie cat de mult i s-a iertat. E capabila sa daruiasca iubire tuturor, pentru ca a primit atata iubire in ciuda pacatelor ei. Stie ca nu are nici un drept sa-i judece pe altii.

“Dar, tu, Simone, nu vezi in ce zace inima ta. Tu, care judeci pe femeia asta zdrobita, dar nu vezi ca si tu ai nevoie de mila, ba chiar mai mult decat ea. Crezi ca ea are nevoie de mult mai multa iertare, prin comparatie cu tine.

Sa observam ce le spusese mai inainte Isus Fariseilor: "Ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru, şi spurcă pe om" (Marcu, 7.20-23).

In cei cincizeci de ani ai mei in lucrarea Domnului, am vazut atata nebunie, atata falsitate, atata mercantilitate cand vine vorba de Evanghelie, atatea incercari de jecmanire si-atata false invataturi. Si stiu ca toate acestea L-au intristat pe Domnul! Isus i-a scos afara pe zarafi si le-a dat pe fata falsitatea! Dar cele mai infieratoare denunturi le-a pastrat pentru fariseim. Relatarile Evangheliei m-au convins ca Christos nu ura nimic mai mult ca prefacatoria.

M-am rugat: “Isuse, inainte sa tin alta predica despre starea bisericii tale, mai inainte chiar ca sa spun alt cuvant despre defectele si lipsurile din alte lucrari, te rog arata-mi propria mea inima. Duhule Sfant, ca un chirurg atotputernic, taie adanc in cancerul din mine si fa o radiografie inimii mele. Arata-mi duritatea din propria mea inima”.

Recent am citit ca sunt 3.700 de denominatiuni penticostale in America si vreo 27.000 in lume. In plus fata de acestea, sunt mii de grupuri carismatice si mici denominatiuni. In Brazilia si Argentina, Nigeria si alte state africane, sunt inca alte sute de denominatiuni din acestea. Baptistii nu sunt cu mult in urma in ce priveste numarul diverselor denominatiuni.

Multe din aceste denominatiuni sunt sanatoase din punct de vedere al invataturilor, al doctrinei, fac o lucrare minunata si ridica spiritual bisericile. Predica Evanghelia cu putere si castiga multe suflete. Dar exista si multa blasfemie, multi profeti falsi, multa cerseala, chiar cei saraci fiind astfel storsi de bani.

Asa era si in zilele lui Isus. Erau asa multe feluri de Farisei, multe grupuri de Saduchei si asa o diversitate de grupuri de preoti. Falsele invataturi erau si ele din abundenta, vaduvele erau jecmanite, iar batranilor li se jefuiau casele, si totul pentru motive “religioase”.

Isus a dat clar de inteles ca intr-o zi faptasii acestor asemenea acte pacatoase vor fi judecati. Cu totii vor sta inaintea Lui in ziua aceea si vor da socoteala pentru ce-au facut. Totusi, desi Isus slujea pe pamant, a refuzat sa petreaca timp contorizand afacerile acestor oameni, ceea ce faceau ei. Inca nu statea pe scaunul Sau de judecata; in loc de asta, s-a concentrat cu precadere pe lucrarea imparatiei Lui.

In zilele din urma, o sa vedem cum cresc prostia si prefacatoria in biserica, ca niciodata pana acum. Vor iesi la iveala ingerii de lumina, predicatori posedati de demon si evanghelisti ce vor atrage cu vorbe abile si ademenitoare. Acesti barbati vor parea atotputernici ca prezentza si placuti in predicarea cuvantului inspirat de diavol.
Nu cu mult timp in urma am vazut la televizor un evanghelist ce tinea o strangere de fonduri. Spunea o poveste fantastica despre cum o femeie care a dat 100 de dolari la biserica, s-a trezit peste cateva saptamani ca a primit o mostenire de 800.000 de dolari.

Am ramas incremenit in scaunul meu, din cauza socului, privind cum avea loc, cum se desfasura aceasta ispitire, aceasta ademenire oribila! Am simtit imediat ca iau foc de manie, si am strigat catre cer: “O sa-l dau pe fatza pe omul asta!” Si totusi, ce-mi sopteste Domnul in inima: “Ba n-o sa-l dai deloc. O sa-l lasi in pace. Orb pe orb calauzind, cad amandoi in groapa.”

Cred ca de fapt dorinta mea era sa apar evanghelia, dar reactionam in trup, era reactia carnii. Treaba este ca Isus deja vorbise despre acest subiect. Apostolii au venit la El intr-o zi spunand: “Stapane, ii jignesti pe Farisei cu invataturile tale”. Isus le-a raspuns: “Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă" (Matei, 15:14).

M-am vazut fortat sa vestesc multora un cuvant aspru in timpul anilor mei de lucrare, cuvinte care au fost impotriva falsitatii si prostiei. Nu ma dau inapoi de la asta, desi stiu ca uneori am dat dovada de ravna fara pricepere. Totusi lucrurile se vor inrautati asa de mult, cu asa de multe motive de mahnire pentru Domnul, ca am putea foarte usor sa ne petrecem tot timpul nostru incercand sa stingem acele focuri. Christos ne spune ca nu acesta sa fie scopul nostru principal. In schimb, ne da un cuvant clar care sa fie scopul nostru in aceste din urma zile.

Sa luam in considerare celalalt duh care s-a manifestat in casa lui Simon Fariseul, in acea seara: duhul de iertare si restaurare. Scriptura ne spune “Apoi S-a întors spre femeie” (Luca, 7:44). I-L vad aici pe Isus aratandu-ne pe ce ar trebui sa ne concentram: nu pe falsa religiune, nu pe falsi invatatori, ci pe pacatosi.

Intorcandu-se dinspre Simon si invitatii sai, catre femeie, Isus spune lui Simon: “De aceea iti spun: pacatele ei, care sunt multe, sunt iertate, caci a iubit mult… Credinta ta te-a mantuit; du-te in pace.” (Luca, 7:47,50). Isus ne-a descoperit aici de ce a venit: pentru a le fi prieten si pentru a-i restaura, a-I ridica pe cei cazuti, pe cei singuri, pe cei incarcati de pacat. Si ne spune si noua astazi “La asta se refera lucrarea Mea, despre asta este vorba”.

Tot asa, spune apostolul Pavel, acesta trebuie sa fie scopul nostru. Nu sa judecam pe cineva cazut, ci sa incercam sa-i ridicam, sa-i restauram, si sa le indepartam rusinea. De fapt el a facut din aceasta chiar testul adevaratei spiritualitati: de a fi gata sa ridicam pe cineva cazut. “Chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu”. (Galateni,6:1).

Cand Pavel utilizeaza expresia “si ia seama la tine insuti”, le cere Galatenilor sa-si aduca aminte ca propriul lor trecut avea nevoie de indurare si mila. Cu alte cuvinte, “Ce a iertat Christos la voi? Ce rusine din trecut a indepartat mila Sa? A acoperit Domnul acele pacate? Acum considerati toate acele fapte rele din viata voastra de zi cu zi, si propria voastra nevoie de harul revarsator si de iertarea lui Christos “.

Teologul John Calvin a spus, in esenta: “Crestinul care judeca pacatul celorlalti, in timp ce si el e vinovat, este ca un criminal condamnat care ajunge in scaunul judecatorului spre a-l condamna pe altul”. De aici si avertizarea lui Pavel: “ca sa nu fii ispitit si tu”.

Apoi Pavel adauga imediat aceste sfaturi pe calea lui Christos: “Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos”. (Galateni, 6:2). Care este legea lui Christos? Este dragostea: “Va dau o porunca noua, sa va iubiti unul pe altul, cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti unul pe altul” (Ioan 13:34).

Adevarul este ca pacatul este povara cea mai grea a omului. Pur si simplu noi nu putem trece cu vederea pacatul altora. Dar exista o cale de a sprijini pe altii in purtarea sarcinilor lor, si aceea se face prin bunatate cu dragoste si duhul blandetii. Trebuie ca noi sa ridicam pe fratii ce se pocaiesc, cu blandete si dragoste.

Pavel i-a scris lui Timotei despre intelegerea cu aceia care care sunt prinsi in “cursa diavolului, in care au fost prinsi, ca sa-i faca voia” (2 Timotei 2:26).

Citind sfaturile lui Pavel de a ne “purta unii altora sarcinile, ca sa implinim legea lui Christos” , trebuie sa ne intrebam: “Vreau cu adevarat sa traiesc facandu-I pe plac Domnului, implinind Cuvantul Lui?”

Oh, pentru multi, multi ani am incercat sa-I fac pe plac Domnului. M-am rugat “ O, Doamne, prosterne-ma la pamant inaintea prezentei Tale! Ajuta-ma sa plang cu umilinta. Pocaieste-mi duhul, fereste-ma de a fi caldicel! Da-mi o si mai mare pasiune pentru Cuvantul Tau!”

Toate aceste cuvinte sunt bune, sunt scripturale, si implinirea lor ne face sa ne simtim bine, caci stim ca facem lucruri care-I plac lui Dumnezeu. Totusi Pavel spune: “Iata ce vrea Domnul cel mai mult de la noi. Iata Cuvantul Sau despre cum sa implinim legea lui Christos: Purtati-va sarcinile unul altuia. Ridicati pe cei cazuti.”

Nu pot sa scap de aceste cuvinte ale lui Pavel. Ma lasa intrebandu-ma: “Doamne, mai précis, cum vrei tu ca eu sa port sarcina altuia? Nu pot purta pacatul altuia; aceea e numai treaba, lucrarea lui Christos. Si totusi, Doamne, te aud spunand ca asta e ceeea ce tu doresti. De aceea, ar trebui ca asta sa fie singurul lucru pe care sa stiu sa-l fac, dar eu nu stiu. Unde sunt indicatiile, directiile?”

Iata ce aud din partea Duhului Sfant: Sa-L rog sa scoata la iveala toata mandria mea, toata invidia si gelozia mea, toata ravna mea fara pricepere, sa nu-i mai judec pe altii. Si o sa-L rog sa-mi dea Duhul Sau de iertare si stapanire de sine. Pe scurt, o sa caut duhul pe care-l avea Isus in casa lui Simon.

Cand avem un asemenea duh in noi, el lucreaza ca o forta atotputernica ce-i atrage pe cei ce au nevoie de mila lui Dumnezeu. Este ceea ce a atras-o pe femeia pacatoasa la duhul lui Isus, de compasiune, de mila. Stim ca este lucrarea Duhului Sfant de a atrage pacatosii la Christos. Dar de ce ar trimite Duhul Sfant pe cineva care are nevoie de iertare, la noi, daca noi nu avem duh de iertare?

Marele evanghelist George Whitefield precum si John Wesley au fost doi dintre cei mai mari evanghelisti din istorie. Acesti oameni au predicat la mii de oameni in aer liber, pe strazi, in parcuri si inchisori, si prin lucrarea lor multi au fost adusi la Christos. Dar intre cei doua s-a iscat o disputa doctrinara referitor la felul cum este o persoana sfintita. Ambele tabere doctrinare si-au aparat cu putere pozitia, ba chiar a avut loc un schimb de cuvinte rautacioase, cu adeptii ambilor argumentand intr-un mod nedemn.

Un adept al lui Whitefield a venit la el intr-o zi si l-a intrebat:” O sa-l vedem pe John Wesley in ceruri?” De fapt, el voia sa spuna: “Cum poate Wesley sa fie mantuit daca predica asa o eroare?”

Whitefield a raspuns: “Nu, n-o sa-l vedem pe John Wesley in ceruri. El o sa fie asa de sus aproape de tronul lui Christos, asa aproape de Domnul, ca nici n-o sa-l putem vedea.”

Pavel a numit acest fel de duh “largire a inimii”. Si l-a avut in el insusi cand le scria Corintenilor, o biserica in care unii l-au acuzat de duritate, si in care ii ironizau predicile. Pavel i-a asigurat “Am dat drumul gurii faţă de voi, Corintenilor! Ni s-a lărgit inima”. (2 Corinteni, 6:11).

Cand Dumnezeu iti largeste inima, deodata asa multe limite si bariere sunt indepartate. Nu mai ai ingustime de vederi. In loc de asta, iti dai seama ca Duhul Sfant te indreapta spre cei ce sufera. Iar acestia sunt atrasi de duhul tau de mila prin forta magnetica a Duhului Sfant.

Asadar, ai tu blandete a inimii cand vezi oameni in suferinta? Cand vezi un frate sau o sora care a cazut in pacat .. care are probleme.. care s-ar putea sa se indrepte spre divort.. esti tu tentat sa-i spui ce e rau, gresit, in viata lor? N-au nevoie sa li se spuna asta, caci cel mai adesea stiu si ei deja. Ceea ce spune Pavel ca asemenea oameni in suferinta au nevoie este sa fie ridicati, cu un duh de blandete si sensibilitate. Au nevoie sa intalneasca duhul pe care Isus l-a aratat in casa lui Simon!

Iata strigatul inimiii mele pentru restul zilelor mele: “Doamne, ia de la mine toata ingustimea inimii mele. Vreau duhul tau de mila pentru cei ce sufera… duhul tau de iertare cand vad pe cineva cazut… duhul tau de ridicare, de restaurare, ca sa ia vina lor..

Du de la mine tot egoismul din inima mea, si mareste-mi puterea, de a-mi iubi vrajmasii. Cand ma apropii de cineva care este in pacat, ajuta-ma sa nu ma apropii judecand. In loc de asta, lasa fantana de apa ce tasneste in mine sa fie un râu de dragoste divina pentru ei. Si fa ca dragostea care le este aratata sa aprinda si in ei iubire pentru ceilalti.”

Nu-i Nevoie Sa-ti Intelegi Suferintele - Ai Harul

wcadmin — Wed, 30 Apr 2008 10:09:38 -0500

O sora crestina si draga de pe lista abonatilor nostri, ne-a scris o scrisoare care ne rupe inima:

"In 1972, ne-a murit de peumonie fiul care suferea de sindromul Down. Sapte ani mai tarziu, in 1979, am mai pierdut un fiu care avea 15 ani. S-a electrocutat in timp ce se catara intr-un copac din curtea casei.

"Acum fiul nostru de 24 de ani are diabet. Eu insumi am cancer si trec prin chemoterapie. Va intreb sincer - este cumva un pacat sa intrebi pe Dumnezeu 'De ce?' Intelege El faptul ca suntem doar oameni?

"Pastore Dave, ai trecut cumva printr-un timp in care ai fost suparat pe Dumnezeu? Eu am fost. Si stiu ca nu-i bine. Ma simt rusinata de asa ganduri. Dar sunt debusolata incercand sa inteleg de ce crestinii trebuie sa sufere asa mult. Stiu ca nu suntem mai merituosi ca ceilalti, dar sunt socata de-a dreptul de suferintele prin care trecem.

"Mi-e frica si sunt nelinistita, dar as vrea sa-mi schimb frica cu o credinta puternica, in ciuda tuturor necazurilor. Dar tot as vrea sa intreb: 'De ce atata suferinta? Si cand se va sfarsi?'"

Nu pot decat sa-mi imaginez oroarea de a gasi unul din copii intins mort la pamant dupa ce a fost electrocutat. Inteleg durerea acestei mame: "De ce a trebuit sa mai inmormantam inca un copil Dumnezeule? De ce au trebuit sa moara doi din copiii nostri, cu al treilea lovit de o boala cronica? Eu am cancer si m-am saturat de radiatii si chemoterapie. Toti suntem loviti. De ce atata suferinta? Cand se va termina?"

Nu pot sa dau o explicatie de ce a trebuit familia aceasta sa treaca prin asa suferinte. Dar va pot spune ca nu-i nici un pacat sa intrebi de ce. Chiar si Domnul nostru a rostit aceasta intrebare in timp ce atarna pe cruce. Isus a fost numit "om al durerii, obisnuit cu suferinta" (Isaia 53:3). Eu cred ca Isus ne intelege frustarea, pentru ca El a trecut prin acestea.

El ne aude cand strigam: "Doamne de ce trec prin toate acestea? Stiu ca nu din mana Ta vin, dar Tu ingadui diavolului sa ma hartuiasca. De ce trebuie sa ma trezesc in fiecare dimineata cu un nor intunecat inconjurandu-ma, de ce atata durere? Cand se va sfarsi cosmarul asta?"

Lumea in care traim doreste o explicatie pentru orice ni se intampla in viata. Foarte multi necredinciosi m-au intrebat: "Domnule Wilkerson, daca Dumnezeul in care va incredeti exista cu adevarat - daca este asa iubitor cum il descrieti - de ce ingaduie sa se moara de foame? De ce ingaduie inundatii si foamete in tarile sarace, unde mor cu miile deodata? Cum de sta nepasator cand SIDA omoara cu milioanele in Africa? De ce mor cu miile in tari aflate in conflict si care n-au cunoscut niciodata pacea?

"Pur si simplu nu pot crede in Dumnezeu, pastore. Trebuie ca eu sunt mai bun -caci daca-as avea putere, as pune capat acestor suferinte."

Nu am de gand sa elaborez o explicatie de ce sufera tari intregi - de ce exista foamete, pestilente, inundatii, boli si devastari de tot felul. Dar Scriptura ne arunca o lumina asupra problemelor din lumea aceasta, prin imaginea data de Israel, poporul ales. Poporul acesta a suferit calamitati similare: holocaustul, robia, colaps economic, boli nemaiauzite (care au aparut numai in Israel). Cateodata suferintele Israelului erau asa mari incat chiar si dusmanilor lor li se facea mila.

Si de ce aceste suferinte teribile? Scriptura arata clar: de fiecare data ei au intors spatele lui Dumnezeu si au ales idolatria si vrajitoria.

Azi vedem acelasi lucru in multe tari. De exemplu timp de doua sute de ani, misionarii au inundat Africa. Dar cu toate acestea, multe tari africane au respins pe Cristos, persecutand pe misionari si pe cei care se convertisera cu milioanele. In mod tragic, de fiecare data cand o tara respinge invatatura evanghelica, - intorcandu-se spre idolatrie si ocultism - rezultatul este saracia, nebunia, boli si suferinte de nedescris.

Asta poate fi spus cu siguranta despre Haiti. Chiar acum tara asta este iesita din minti. Am primit o scrisoare de la familia de misionari sponsorizati de biserica noastra. Ne-au spus ca vecinii lor de fiecare parte au fost jefuiti si batuti - si sunt convinsi ca ei sunt urmatorii. Ne-au cerut sa ne rugam pentru protectia lor.

De ce aceste calamitati in Haiti? Satanismul este la putere acolo, iar vrajitoria este religia oficiala. Am fost martor ocular, pe cand eram in misiune si predicam in Haiti. Am vorbit cu vracii vrajitori si am vazut rezultatul practicii voodoo: saracie, disperare, frica, foamete, coruptie.

Lumea n-are dreptul sa acuze pe Dumnezeu de asa ceva. Este foarte clar ca-i lucrarea celui rau - care vrea sa tina insula departe de influenta crestina. Da, e adevarat ca in Haiti s-au facut evanghelizari - dar haitienii au respins invatatura evangheliei si iubesc intunericul mai mult decat lumina. Iar rezultatul este suferinta intensa.

Pe intreg pamantul pacatosii polueaza pamantul, aerul si apa. Dar lumea il acuza pe Dumnezeu de schimbarile de clima care aduc inundatiile, foametea si bolile care afecteaza deopotriva oamenii si animalele. Oamenii insista asupra dreptului de a avea parteneri sexuali multipli - iar in schimb Dumnezeu primeste vina pentru SIDA. Natiunile Unite sunt luate in ris cand incearca sa invete abstinenta sexuala in tarile sarace.

In America un ocean de sange nevinovat a fost varsat. La un ultim sondaj, 40 de milioane de bebelasi au fost omorati prin practicarea avortului. In Congres isi asteapta aprobarea o lege prin care se stipuleaza ca daca bebelusul a supravietuit avortul, mama are dreptul sa decida daca vrea ca nou-nascutul sa traiasca. Bebelusul este pus deoparte pur si simplu fara a i se da ingrijirile necesare, pana moare. Surorile medicale au inceput sa spuna tuturor cum nu mai pot dormi noaptea caci aud plansul acestor copii care au murit.

Generatia asta pacatoasa, nu are pic de respect pentru viata. Si parca tot nu putem pricepe de ce copiii nostri isi omoara colegii de scoala. Pretindem ca nu intelegem de ce cinci tineri asa-zisi normali ar omori pe patronul unui restaurant chinezesc pentru mancarea ce valora mai putin de 15 dolari. Motivul acestor tragedii este foarte clar: culegem ce-am semanat, prin varsarea de sange nevinovat.

Lumea striga: "Unde este Dumnezeu?" si eu raspund: "Plange pentru ceea ce face omenirea."

Chiar in aceste momente, multi cititori acestui mesaj trec prin suferinte mari - dureri fizice, emotionale, ispite puternice - si se intreaba "De ce?" Poate ca asta te descrie pe tine. Ai obosit sa te simti pierdut si condamnat ca Dumnezeu ar fi maniat pe tine. Esti surmenat din cauza autoexaminarii. Esti slabit din cauza sfaturilor proaste care n-au facut decat sa inrautateasca situatia ta.

Poate ca deja ai trecut de momentul in care mai intrebi: "De ce?" Acum intrebi: "Doamne, stii ca Te iubesc! Credinta mea in Tine e puternica. Dar incercarea asta nu se mai termina. Nu stiu cat mai pot rezista. Cat de mult Te astepti sa rezist?"

Apostolul Pavel ne descrie cum viata sa este un exemplu care ne invata cum sa ne comportam in situatii grave: "Dar am capatat îndurare, pentru ca Isus Hristos sa-Si arate în mine, cel dintai, toata indelunga Lui rabdare, ca o pilda celor ce ar crede în El, in urma, ca sa capete viata vecinica" (I Timotei 1:16).

Dupa opinia mea, nici o alta persoana in afara de Isus, n-a suferit mai mult in diferite feluri, din mana mai multor oameni, cum a suferit apostolul Pavel. Chiar de la inceputul convertirii sale, Pavel a fost anuntat de suferintele prin care avea sa treaca: "Dar Domnul i-a zis: Du-te, caci el este un vas, pe care l-am ales... si îi voi arata tot ce trebuie sa sufere pentru Numele Meu" ( Fapte 9:15). Insusi Domnul Isus declara aici: "Voi arata lui Pavel suferintele prin care va trece pentru proslavirea Numelui Meu." La fel, viata noastra trebuie sa fie o copie a lui Pavel.

Cele mai profunde incercari si suferinte sunt destinate celor devotati, care primesc descoperiri din adancul lui Dumnezeu. Pavel marturiseste: "Si ca sa nu ma umflu de mindrie, din pricina stralucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un tepus in carne, un sol al Satanei, ca sa ma palmuiasca, si sa ma impiedece sa ma ingimf" (2 Corinteni 12:7).

Ti-ai predat inima intru totul Domnului, -daca intr-adevar esti determinat sa-L cunosti deplin, sa-L cauti disperat sa-Ti vorbeasca- esti pe calea suferintei. Vei trece prin vremuri grele, agonii adanci, suferinte pe care crestinii caldicei si lumesti nu le cunosc.

Asta a fost adevarata viata pentru Pavel. Cand Pavel a trecut la crestinism, nu s-a multumit sa-L cunoasca din auzite pe Isus nici macar de la apostolii Sai din Ierusalim. El voia sa-L cunoasca personal, intim. De aceea el ne spune: "...sa descopere în mine pe Fiul Sau, ca sa-L vestesc intre Neamuri, indata, n-am intrebat pe niciun om" (Galateni 1:16). El a ales sa mearga in Arabia si a stat trei ani (vezi Galateni 1:18).

Cu adevarat descoperirea lui Pavel despre Isus Cristos n-a venit de la oameni. Iata ce ne marturiseste el:"Evanghelia propovaduita de mine, nu este de obirsie omeneasca pentru ca, n-am primit-o, nici n-am invatat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos (Galateni 1:12).

Multumesc lui Dumnezeu pentru invatatorii biblici. Ei ne lumineaza asupra Scripturii, descoperindu-ne multe din minunile si tainele credintei. Adevarul este ca descoperirea Domnului nu poate fi invatata. Ea trebuie sa fie dezvaluita de Duhul Sfant. Si vine la aceia care, la fel ca Pavel se duc in Arabia, determinati sa-L cunoasca pe Cristos.

Acest lucru desparte pe crestini in doua categorii. Prima categorie spune: "Mi-am predat inima lui Isus" - dar cam asta-i tot ce pot spune despre credinta lor. Se bucura ca vor merge in rai si nu in iad. Dar nu merg mai departe in umblarea lor cu Isus.

Cealalta categorie spune: "Mi-am predat inima lui Isus, - dar nu sunt multumit pana nu-I cunosc si eu inima Sa." Acest ucenic nu se va odihni pana nu va cara crucea lui Cristos, merge pe unde a mers Cristos, satisface pe Dumnezeu asa cum l-a satisfacut Cristos. Astfel de devotiune nu poate fi invatata.

Dar sa fie clar - daca vrei ca Cristos sa-ti daruiasca inima Sa, trebuie sa treci prin necazuri si suferinte. Cu adevarat, Cristos ti se va descoperi, dar descoperirea va fi insotita de suferinte si dureri cum n-ai mai experimentat vreodata.

Pavel sustine ca descoperirile le-a primit de la Dumnezeu si ca ele au stat ascunse de veacuri: "Citindu-le, va puteti inchipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos, care n-a fost facuta cunoscut fiilor oamenilor in celelalte veacuri, in felul cum a fost descoperita acum sfintilor apostoli si prooroci ai lui Hristos, prin Duhul" (Efeseni 3:5-6).

Cand Pavel vorbeste de descoperiri (2 Corinteni 12:7), cuvantul folosit inseamana: "a lua invelitoarea la o parte, a dezvalui lucruri ascunse." Dumnezeu i-a dezvalui lucrurile ascunse ale pocaintei - si i-a aratat lui Pavel tainele mantuirii.

In final Pavel se refera la o viziune suprema pe care o primise cu 14 ani in urma, chiar dupa ce a fost botezat. Ne descrie ca fiind: "rapit pina in al treilea cer (daca a fost in trup nu stiu; daca a fost fara trup, nu stiu: Dumnezeu stie) ... rapit in rai, si a auzit cuvinte, cari nu se pot spune, si pe cari nu-i este ingaduit unui om sa le rosteasca" (2 Corinteni 12:2-4). Pe scurt, lui Pavel i s-a dat o imagine de nedescris a cerului.

O incredibila abundanta de descoperiri. El a experimentat o plimbare prin cer, vazand si auzind lucruri care n-au mai fost vreodata date unui om sa vada. Insa imediat cum le-a vazut, el a si inceput sa experimenteze suferinta.

"Si ca sa nu ma umflu de mindrie, din pricina stralucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un tepus in carne, un sol al Satanei, ca sa ma palmuiasca, si sa ma impiedece sa ma ingimf" (2 Corinteni 12:7).

Sunt doua feluri de suferinte pentru crestini. Primul fel consta in dureri si ispite comune tuturor oamenilor. Domnul Isus a spus ca ploaia cade deopotriva si peste cei buni si peste cei rai (Vezi Matei 5:45). Se refera la problemele de zi cu zi ale vietii - probleme cu casnicia, grija pentru copii, bataliile cu depresiile si frica, presiuni financiare, boala si moarte - probleme comune tuturor oamenilor pocaiti sau pacatosi.

Dar, sunt si suferinte care afecteaza doar pe neprihaniti. David scrie: "De multe ori vine nenorocirea peste cel fara prihana,dar Domnul il scapa totdeauna din ea" (Psalmul 34:19). Observati, David nu spune ca scaparea vine imediat. In multe cazuri vindecarea poate veni de-a lungul timpului prin rugaciune, credinta si incredere in Dumnezeu.

Acesta este felul de suferinta indurat de Pavel. Descoperirile vazute, l-au pus imediat pe cararea suferintei care a durat intreaga sa viata. Ganditi-va numai: la scrierea acestei epistole catre Corinteni, Pavel avea deja 14 ani de credinta - si tot nu fusese eliberat de acest tepus care el il descrie. Probabil ca a ramas cu el pana a murit.

Nu stim exact in ce a constat acest tepus. Cercetatori ai Scripturii speculeaza ca ar fi fost o boala de ochi, sau ca ar fi fost o problema de vorbire adica balbait. Unul din comentarii merge foarte departe in a demonstra ca tepusul lui Pavel era de fapt o ciobire a caracterului sau - adica ca avea un caracter agresiv. Alte speculatiuni oscileaza intre pofte carnale si ganduri demonice pana la a avea o sotie abuziva. Cu toate acestea ele raman speculatii.

Ce-i sigur este ca Pavel ne spune ca are de dat o batalie constanta in viata sa. Ce spune el este ca: "Dupa ce am primit revelatia cereasca, mi-a aparut acest tepus." Literar el scrie ca un sol al Satanei il palmuia. Pavel astfel ne descrie ca Dumnezeu a ingaduit Satanei sa-l loveasca peste fata.

Eu nu cred ca are de-a face cu vreo afectiune fizica cum ar fi boala de ochi sau vorbire incoerenta. Nici nu mai cred cum credeam odata ca palmuirea consta intr-un baraj de minciuni si injosiri menite sa-l descurajeze.

Nu, ci cred ca Pavel ne da o indicatie in fraza: "Si ca sa nu ma umflu de mindrie" (2 Corinteni 12:7). Cred ca Pavel vorbeste aici de autoinaltare -o mandrie personala. Vedeti, Pavel a fost un Fariseu si toti Fariseii erau mandri. O atitudine de superioritate ii afecta: "Bine ca nu sunt un pacatos ca si ceilalti." Pavel chiar avea motive sa se mandreasca. El era foarte inteligent si totodata binecuvantat cu daruri de la Duhul Sfant.

Eu personal cred ca diavolul stia ca slabiciunea lui Pavel ar putea fi mandria - si aici s-a napustit. El il magulea pe Pavel cu ganduri de superioritate: " Tu esti singurul care ai primit aceasta descoperire." Ce ar putea fi mai intepator decat sa-l ai pe Satan hranindu-ne cu lucrul cel mai vulnerabil? Pavel trebuia sa treaca zilnic pe la cruce ca sa-si omoare mandria.

Satan stia deasemenea ca slabiciunea lui David era senzualitatea. El i-a alimentat poftele prin femeia care s-a imbaiat intr-un loc de unde el putea s-o vada. Totastfel, cu orice prilej, diavolul ne alimenteaza slabiciunile noastre: mandria, senzualitatea, ambitia, frica - tot ceea ce noi avem ca slabiciune.

Dar diavolul nu s-a putut atinge de Pavel pana nu a cerut permisiunea de la Dumnezeu. De exemplu stim ca Dumnezeu a permis lui Satan sa incerce pe Iov. In cazul lui Pavel, Dumnezeu avea un plan cu tepusul din carnea sa. El stia ca cea mai mare ispita a lui Pavel nu era senzualitatea, nici lacomia sau lauda venita de la oameni; nu, Pavel era indiferent fata de lucrurile astea lumesti. Mai degraba slabiciunea sa era ingamfarea, care venea de la primirea descoperirilor ceresti.

Pavel scrie: "De trei ori am rugat pe Domnul sa mi-l ia" (2 Corinteni 12:8). El spune de fapt: "M-am rugat din toata inima, cu toata puterea -iar El mi s-a descoperit inafara si inauntrul meu. El mi-a aratat chiar si gloria Sa din cer. Dar incepand de atunci am primit o durere permanenta ca sa-mi aminteasca de fragilitatea si dependenta fiintei omenesti.

Am cerut Domnului: indeparteaza durerea asta, destul cu hartuirea asta demonica, cat sa mai indur atacurile astea, suferintele astea. Scapa-ma Doamne!"

Dumnezeu nu s-a deranjat sa-i dea explicatii lui Pavel. Nici n-a ascultat rugamintea sa cu privire la eliminarea suferintelor sale. Nu a indepartat tepusul, si nici nu a alungat solul Satanei. In schimb, Dumnezeu i-a dat lui Pavel ceva mult mai bun. El i-a aratat lui Pavel cum sa razbata prin fiecare incercare si sa aiba biruinta: "..El mi-a zis: Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavirsita" (2 Corinteni 12:9).

In esenta Dumnezeu ii spune: "Pavele, iti voi da Harul Meu sa poti razbate prin incercarile de zi cu zi. Si asta va fi de-ajuns oricare ar fi incercarile. Nu-i nevoie sa intelegi prin ce treci. De aceea ai putea foarte bine sa incetezi sa mai intrebi de ce. Ai Harul Meu si asta-i tot ce ai nevoie."

Primim scrisori de la oameni care trec prin suferinte incredibile. Tineri care au crescut in case unde se practica vrajitoria, care au fost batuti, abuzati, neglijati. Un tanar de 16 ani mi-a marturisit ca parintii sai i-au dat droguri. Toti acestia striga: "Iubesc pe Domnul -ma rog si-L caut in rugaciuni. Mi-am incredintat viata Lui. Dar zilnic ma confrunt cu puterea vrajmasului si nu se vede in zare nici o iesire."

N-as vrea sa descurajez pe nimeni. Dar ca si cazul lui Pavel, suferintele tale pot fi de genul acela care e rezervat pentru cei mai ravnosi. Daca asa stau lucrurile, atunci si tu va trebui sa te increzi total in Harul dat de Dumnezeu. Eliberarea ta nu va veni deodata, ca ceva care experimentezi o singura data in viata, ci mai degraba va fi o umblare zilnica.

Va repet inca o data: nu-i nici un pacat sa intrebi pe Dumnezeu: de ce -de ce atata suferinta, de ce atata durere care nu se mai termina? Dar tot la fel de bine va spun ca ati putea foarte bine sa renuntati a intreba - caci Dumnezeu nu va raspunde la intrebare. Nu ne este dator cu nici o explicatie la suferintele noastre.

David intreaba sincer: "Pentruce te mahnesti, suflete, si gemi inlauntrul meu?... De aceea, zic lui Dumnezeu, Stanca mea: Pentruce ma uiti? Pentruce trebuie sa umblu plin de intristare, supt apasarea vrajmasului?... Nadajduieste in Dumnezeu, caci iarasi Il voi lauda; El este mantuirea mea si Dumnezeul meu" (Psalmul 42:5,9,11). Noi stim ca Dumnezeu l-a iubit pe David. Dar nu vedem nicaieri vreun raspuns la intrebarile sale.

Isus a intrebat: "De ce sa nu treaca paharul de la Mine? Tata de ce m-ai parasit?" (vezi Matei 26:39, 27:46). Nici aici nu vedem vreun raspuns de la Tatal, la intrebarile Fiului Sau preaiubit.

Chiar si eu personal am pus aceste intrebari de-a lungul vietii mele. La varsta de 28 de ani m-am mutat in New York sa pot lucra cu dependentii de droguri si cu gangsterii. La cativa ani de la mutarea noastra, durerea datorata unei boli, s-a intensificat la sotia mea Gwen, si a trebuit sa alergam la spital unde a intrat pe masa de operatie. Atunci am auzit diagnosticul groaznic: cancer. Avea o tumoare canceroasa de marimea unei portocale.

Imi amintesc cum intrebam pe atunci: "De ce Doamne? Am lasat totul ca sa Te urmam. Ne-am dat toata viata servirii celor de pa strada. Deci de ce trebuie sa trecem prin asta acum? Esti cumva maniat pe mine? Ce am facut?"

Am intrebat aceasta intrebare de inca 5 ori -de cate ori Gwen era lovita de cancer. De asemenea intrebam la fiecare din cele 28 de operatii prin care a trecut.

Am mai intrebat o data in Texas, cand fiica noastra Debbie ce era inca fetus, zacea intr-o pozitie chinuitoare in pantecele mamei sale din pricina cancerului. Si ea avea o tumoare la fel de mare ca si a mamei. Am plans: "Doamne, nu era destul Gwen? Asta-i deja prea mult. De ce?"

Am mai intrebat o data cand cealalata fiica a noastra Bonnie zacea intr-un spital in El Paso pentru tratament cu radiatii pentru cancer. Era inconjurata de doctori care purtau uniforme cu plumb si care o bombardau de trei zile cu radiatii. I-au dat 30 la suta sanse de supravietuire. Am plans: "Trebuie ca esti maniat pe mine. Nu exista alta explicatie. Cat crezi ca pot sa rezist?"

In final, am iesit cu masina intr-un loc pustiu si pentru doua ore am tipat la Dumnezeu: "Nu se mai termina odata? Zilnic iti dedic viata mea, dar cu cat caut sa ma apropii cu atat mai mult sufar."

Stiu si cum este sa fi hartuit mereu de un sol al Satanei. Am fost ispitit si ademenit in felurite feluri. Am avut dusmani napustindu-se asupra mea din toate partile. Am fost vorbit de rau, acuzat in mod fals, respins de prieteni. In tot acest timp am cazut in genunchi plangand: "De ce Doamne? Eu pe Tine te vreau. De ce il lasi pe Satan sa ma chinuiasca? Cat sa mai indur?" Dar, la fel cum lui Pavel nu i-a raspuns nimic, nici eu n-am primit nici un raspuns.

Odata ajunsi in rai, Dumnezeu ne va raspunde. Vom avea la dispozitie o eternitate ca sa primim raspuns. Si odata raspunsul primit, vom vedea ca a facut parte din perfectiunea unui plan - orchestrat de un Tata iubitor care stie de ce avem nevoie ca sa crestem in Cristos.

De multe ori am auzit harul fiind definit ca o favoare nemeritata si o binecuvantare de la Dumnezeu. Eu cred insa ca harul reprezinta mult mai mult. Dupa parerea mea, harul reprezinta tot ceea ce Cristos este pentru noi cand suntem in necaz - putere, tarie, mangaiere, mila, dragoste - sa trecem prin suferintele puse inainte.

Cand ma uit in urma, - ani intregi de suferinte, necazuri, dureri - pot sa marturisesc ca harul mi-a fost de-ajuns. Harul a adus pe Gwen la liman. Si tot harul a adus pe Bonnie si Debbie la liman. Azi, sotia mea este sanatoasa impreuna cu fetele - si multumesc Domnului pentru asta.

Tot harul Sau a fost ce m-a scos si pe mine la liman, si e tot ce e necesar. Apoi, intr-o buna zi, in gloria cereasca, Dumnezeu imi va dezvalui frumusetea planului Sau care l-a avut pregatit dintotdeauna. Imi va arata cum am invatat sa am rabdare din incercari; sa am intelegere si compasiune pentru altii; cum puterea Sa a fost facuta desavarsita in slabiciunea mea; cum am vazut credinciosia Lui fata de mine; si cum am devenit mai mult ca Isus.

Putem sa intrebam in continuare: De ce? dar va ramane o taina, un mister. Sunt pregatit sa accept lucrul asta pana cand voi merge la Isus. Nu vad nici un sfarsit la suferintele si necazurile mele. Le am de 50 de ani si vin in continuare.

Dar prin ele primesc o tarie din taria lui Cristos intr-o masura imensa. De fapt descoperirile cele mai frumoase despre gloria Sa, le-am primit cand treceam prin cele mai grele momente. La fel, in momentele tale cele mai grele, Isus isi va revarsa asupra ta intreaga Sa maretie si putere.

Poate ca nu vom intelege niciodata durerile, depresia si discomfortul. Poate ca nu vom intelege de ce rugaciunile de vindecare n-au fost ascultate. Dar nici nu-i nevoie sa intelegem. Dumnezeul nostru ne-a dat un raspuns: "Ai Harul Meu - si preaiubitul meu copil, este tot ce ai nevoie."

Ispitind pe Domnul

wcadmin — Wed, 30 Apr 2008 10:19:07 -0500

"Fratilor, nu vreau sa nu stiti ca parintii nostri toti au fost sub nor, toti au trecut prin mare, toti au fost botezati in nor si in mare, pentru Moise; toti au mancat aceeasi mancare duhovniceasca, si toti au baut aceeasi bautura duhovniceasca pentru ca beau dintr-o stanca duhovniceasca ce venea dupa ei; si stanca era Hristos.

Totusi cei mai multi dintre ei, n-au fost placuti lui Dumnezeu, caci au pierit in pustie. Si aceste lucruri s-au intamplat ca sa ne slujeasca noua drept pilde, pentru ca sa nu poftim dupa lucruri rele, cum au poftit ei. Sa nu fiti inchinatori la idoli, ca unii dintre ei, dupa cum este scris: "Poporul a sezut jos sa manance si sa bea; si s-au sculat sa joace."

Sa nu curvim, cum au facut unii din ei, asa ca intr-o zi au cazut douazeci si trei de mii. Sa nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin serpi. Sa nu cartiti, cum au cartit unii din ei, care au fost nimiciti de Nimicitorul.

Aceste lucruri li s-au intamplat ca sa ne slujeasca drept pilde, si au fost scrise pentru invatatura noastra, peste care au venit sfarsiturile veacurilor. Astfel dar, cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada" (1 Cor. 10:1-12).

Cine erau oamenii pe care Pavel ii descrie in acest pasaj – miile care "au cazut intr-o singura zi," masele care au fost ucise de serpi, si ceilalti care au fost "distrusi de Nimicitorul?" Acestia nu erau Moabiti, Canaaniti, Filisteni sau orice alta natiune pagana din jurul lui Israel. Nu, Pavel vorbeste aici despre credinciosi – oameni alesi de Dumnezeu!

Acesti oameni au fost martorii unor miracole incredibile. Ei au fost hraniti cu mancare spirituala prin mijloace supranaturale. Ei au baut apa spirituala dintr-o stanca despre care Pavel spune ca a fost Insusi Cristos. Ei au fost bine invatati si ingrijiti. Cu toate acestea Pavel spune ca multi dintre oamenii acestia au fost mistuiti de focul maniei Lui Dumnezeu si distrusi de serpi.

Apostolul ne spune in versetul 5 ca acesti Israeliti i-au facut asa de multa neplacere Lui Dumnezeu incat El i-a facut sa "piara" in pustie. Cuvantul ebraic folosit aici inseamna "El i-a lasat din mana Lui, scuturandu-i la pamant asemenea unui praf gros."

Ce inseamna aceasta? Era Domnul care-i spunea Lui Israel, "Nu voi accepta aceasta de la voi! Daca ai fi fost inocent – daca n-ai fi fost bine antrenat sau nu ai fi primit hrana spirituala din mana Mea sau nu ai fi vazut aratarea slavei Mele – atunci M-as ocupa de tine. Dar in ciuda multelor binecuvantari pe care ti le-am oferit, ai ales pofta si idolii. Acum insa te voi alunga. Te lepad complet din mana Mea."

Cum se poate asa ceva? De ce s-ar comporta Domnul asa de sever cu propriul Sau popor dupa ce au beneficiat asa din plin de El?

Potrivit spuselor lui Pavel, 23.000 din ei au murit ca rezultat al curviei si idolatriei. Altii au fost distrusi din cauza ca au cartit si s-au plans. In final, altii au fost omorati de muscaturile serpilor veninosi. Ce a facut acest din urma grup de si-a meritat moartea? Pavel ne spune foarte clar in versetul 9: Ei L-au ispitit pe Cristos! "Sa nu ispitim pe Domnul, cum L- au ispitit unii din ei...."

Putem intelege de ce Dumnezeu s-ar comporta sever cu curvarii, idolatrii si cartitiorii. Dar vreau sa ma axez pe acest pacat particular de a-L ispiti pe Cristos. Ce vrea sa spuna Pavel cand spune ca noi "ispitim pe Domnul"?

Apostolul se refera aici la un episod din Exodul 17. Israelitii tocmai experimentasera miracolul manei – un biscuite alb continand toti nutrientii de care ei aveau nevoie ca sa-i tina in viata. Acest "lucru mic, rotund", a aparut pe jos, in mijlocul lor, in fiecare zi. Oamenii nu au castigat sau meritat aceasta mancare supranaturala; Domnul i-a hranit doar prin harul Sau. Tot ce trebuiau ei sa faca era sa o stranga.

Dar acum ei nu mai aveau apa deloc. Au ajuns la un loc numit Mara, unde apa era prea amara pentru a fi bauta. Ei erau din nou in criza, confruntandu-se cu o alta incercare. Dumnezeu a satisfacut foamea lor dar nu si setea lor!

Imediat, oamenii au inceput sa il certe pe liderul lor, Moise. L-au acuzat de a fi un mincinos fara inima care i-a dus in pustie ca sa ii distruga. Au vorbit chiar sa-l ucida cu pietre.

Poate te intrebi – de ce isi incearca Dumnezeu intotdeauna oamenii Sai in felul acesta? De ce ne confruntam adeseori cu o incercare dupa alta in viata? Si de ce incercarile noastre par doar sa creasca in intensitate si forta?

Incercarile pe care Dumnezeu le-a adus asupra lui Israel s-au intensificat cu siguranta. Ori de cate ori poporul nu a invatat o lectie de prima data, Domnul a adus peste ei o incercare chiar si mai puternica. Si cand nu au invatat-o nici de data aceea, El a adus o incercare de o intensitate si mai mare. La apele de la Mara ei au esuat in a avea incredere in Dumnezeu – ceea ce a insemnat o si mai puternica incercare a credintei!

Astazi, in timp ce citim pasajul lui Pavel, majoritatea dintre noi presupunem, "Dumnezeu a incercat sa cizeleze defectele de caracter ale lui Israel. El a vrut sa indeparteze lucrurile care nu erau ca El – sa expuna slabiciunile lor, ca ei sa fie mai mult ca si Cristos."

Este adevarat. Totusi, aceasta a fost numai o latura a ceea ce Dumnezeu a facut in Israel. Noi nu ne dam seama ca Domnul nostru cauta sa lucreze cu mult mai mult in noi cand ne aduce in situatii de criza. Adeseori El face acest lucru pentru ca vrea ca noi sa invatam ceva important despre El Insusi!

Gandeste-te la aceasta: Biblia spune ca noi suntem poporul ales al Lui Dumnezeu, imparati si preoti pentru El. Asa cum poporul Lui a facut sub Vechiul Legamant, noi ne hranim cu mana Lui, care reprezinta Cuvantul Sau. Bem din aceeasi Stanca, care este Cristos. Ne bucuram de promisiuni mai bune si un legamant mai bun. Am fost eliberati din robie, traversand propria noastra Mare Rosie. Si am privit cum Dumnezeu a distrus puterile satanice care ne-au tinut candva.

Totusi, asemenea lui Israel, noi ne indoim de Dumnezeu, murmurand si cartind impotriva Lui, in ciuda tuturor binecuvantarilor Sale fata de noi. Ne intoarcem la idoli si pofte si Il ispitim intocmai cum au facut Israelitii. Pe scurt, noi nu ne-am invatat lectiile.

Astazi, Domnul ne aduce adeseori intr-un loc precum Mara, unde apele vietii sunt amare. Si, o data ajunsi acolo, noi de asemenea ne confruntam cu o sete neimplinita, intrebari sacaitoare si indoieli adanci.

Poate protestezi, "Nu – nu poti sa ma compari pe mine cu acei idolatri, israeliti adulteri! Insusi Moise a spus ca ei aveau inima impietrita – oameni cu gatul intepenit care erau pe punctul de a aluneca. Eu nu sunt deloc ca ei. Eu Il vreau pe Domnul. Tu nu poti spune ca eu sunt ca si ei!

Dar sarmanii Isrealiti nu au recunoscut aceste lucruri despre ei insisi. Ei nu si-au dat seama de ce era in inimile lor, pana cand timpul incercarii lor a venit. Cred ca acelasi lucru este adevarat si azi despre oamenii Lui Dumnezeu. Proorocul Ieremia scrie, "Inima este nespus de inselatoare si deznadajduit de rea: cine o poate cunoaste?"(Ieremia 17:9).

Trebuie sa iti amintesti – acestia sunt aceeasi oameni care mai tarziu tremurau inaintea Domnului la Muntele Sinai dupa ce au auzit poruncile Lui. Ei vor raspunde repede, "Tot ce Dumnezeu a spus, vom face. Vom asculta orice porunca!"

Si Israelitii au crezut cu sinceritate in fiecare cuvant pe care l-au spus. Ei erau plini de frica de Dumnezeu, si erau convinsi ca nu vor esua in a onora Cuvantul Sau. Dar ei nu aveau nici o idee despre ce era in inimile lor. Ei erau cu adevarat falimentari din punct de vedere spiritual!

Vedeti, Israel traia pe baza experientei pastorului si invatatorului lor, Moise. Ei nu aveau o credinta proprie. Cand Dumnezeu l-a luat pe Moise din mijlocul lor, ei au dat inapoi in decursul a 40 de zile!

Acelasi lucru se intampla si astazi cu multi crestini. Cand aud predicandu-se Cuvantul lui Dumnezeu ei se hotarasc nerabdatori sa asculte de el cu toata inima. Dar in realitate ei traiesc pe baza experientei altei persoane. Ei se hranesc din casete cu invataturi, seminarii, revelatiile pastorului lor – si nu au o experienta personala adanca cu Cristos.

Preaiubitule, tu nu poti sa primesti adevarata revelatie a Lui Dumnezeu de la altcineva. Un predicator te poate misca si inspira, si poti invata cum sa declami invataturi biblice. Dar pana ce nu ai propria ta experienta cu Isus si sa dezvolti o legatura cu El, tu nu Il poti cunoaste. Cuvantul Sau trebuie sa-si croiasca o cale in inima ta, pana ce acesta devine o experienta vie!

Ucenicii, de asemenea, nu aveau nici o idee ce era in inimile lor – dar Isus stia. El i-a adus intr-un loc al incercarii care a scos totul la iveala. El le-a spus celor 12 sa intre intr-o corabie si sa traverseze marea, stiind foarte bine ca in curand ii va acoperi o furtuna.

Acum, acesti barbati credeau ca erau urmasi credinciosi ai Stapanului. La urma urmei ei vazusera mii de oameni hraniti cu doar o mana de pesti si cateva paini. Deci, cand au pasit in barca, probabil s-au gandit ca niciodata nu se vor mai indoi de Isus.

Totusi, este un lucru sa vezi puterea miraculoasa lucrand in viata pastorului tau, si cu totul alt lucru sa o experimentezi tu insuti. In timp ce vantul a inceput sa sufle si valurile se ridicau, a venit si testarea ucenicilor. Curand barca s-a umplut cu apa si barbatii au inceput sa navigheze cat de repede au putut. Totusi, in numai cateva minute ei stiau ca barca lor o sa se scufunde.

Ascultati ce a iesit din inima acestor oameni in timpul lor de incercare: "Doamne, nu Iti pasa ca pierim ? Ne scufundam! Ajuta-ne, Isuse. Esti Dumnezeu sau nu? Nu Iti pasa de noi?"

Chiar ucenicii Lui Isus Il ispiteau! Intr-adevar ei au spus lui Isus aproape aceleasi cuvinte pe care Israelitii le-au spus lui Moise: "...ispitisera pe Domnul, zicand: Este oare Domnul in mijlocul nostru sau nu este?" (Exodul 17:7).

Dar Isus stia absolut tot ce facea. El putea sa porunceasca vanturilor si valurilor sa inceteze cu mult inainte ca acestea sa se fi oprit. In El era prezenta tot timpul o asa putere. In loc de aceasta insa, El a ingaduit ca ucenicii Lui sa fie testati intr-o situatie care era efectiv de viata si moarte.

Ispitirea Domnului incepe atunci cand Dumnezeu permite unei crize sa se intensifice in viata noastra. De ce face El acest lucru? Ce cauta El? Domnul nostru permite acestui lucru sa se intample ca sa ajunga la cele mai adanci radacini ale necredintei noastre! Duhul Sau patrunde in fiecare camera a inimii noastre, cautand sa descopere lucrurile cele mai de condamnat: mandrie, multumire de sine si tot ce impiedica plinatatea Sa in noi.

Psalmistul scrie despre pacatul lui Israel, "Ei L-au ispitit pe Domnul in inima lor..." (Psalmul 78:18). Intelesul ebraic al acestei fraze arata ca israelitii erau "incercati peste masura." Aceasta inseamna ca ei nu mai aveau nici un mijloc uman de a se ingriji de ei insisi. Si cand au ajuns intr-o asemenea stare, ei au crezut ca Dumnezeu i-a abandonat, caci El pastra tacerea si nu S-a lasat descoperit.

Pe scurt, aceasta inseamna sa ispitesti pe Dumnezeu. Se intampla cand alesii Lui, binecuvantatii Lui sunt trecuti prin focurile incercarii – iar crizele lor continua sa creasca pana cand frica le cuprinde inima, si deodata striga "Doamne, unde esti? Unde este eliberarea mea? De ce nu actionezi? Esti cu mine sau nu?"

Este imposibil pentru o persoana nemantuita sa Il ispiteasca pe Domnul. O asemenea persoana nu Il recunoaste pe Dumnezeu in nici una din domeniile vietii ei. Pentru ea, tot ce se intampla este fie noroc fie ghinion. Numai aceia care sunt cei mai apropiati de Domnul pot sa Il ispiteasca – cei care I-au vazut puterea, au gustat din mila Sa si harul Sau si au fost chemati sa umble prin credinta.

Chiar si neprihanitul Ioan Botezatorul s-a confruntat cu o astfel de incercare ce poate conduce la ispitirea lui Dumnezeu. In timp ce statea in inchisoare cu siguranta ca se va fi intrebat unde era Dumnezeu in situatia sa. Cuvantul despre toate lucrurile minunate pe care Isus le facea – vindecand oameni, facand miracole, atragand multimi care candva alergau la Ioan – ajunsese si la el. Iar acum el statea aici singur, asteptand sa fie executat.

Ioan cunoscuse ca el trebuia sa se micsoreze astfel incat Cristos sa poata creste. Dar acum gandul acesta ii strabatea mintea, "Sa ma micsorez, da – dar sa mor? De ce trebuie sa mor daca Isus e cu adevarat Dumnezeu? Daca El face toate aceste miracole pentru altii, de ce nu ma poate elibera si pe mine? Doamne, aceasta este prea mult de indurat!" (Aminteste-ti ca Cristos inca nu inlaturase boldul mortii.)

Ultimele cuvinte pe care Isus le-a trimis lui Ioan au fost incredibil de semnificative: "Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire" (Matei 11:6). Cristos spunea acestui slujitor neprihanit, "Ioan, nu te poticni in Mine. Tu stii ca fac numai ceea ce vad si aud de la Tatal. El are un plan cu toate acestea si este vrednic de crezare. Daca El voia sa vin si sa te eliberez, tu stii ca as fi acolo intr-o clipa. Poti sa fii sigur ca orice va iesi de aici, va fi pentru gloria Sa. Iar tu vei avea parte de o glorie vesnica!

Ioan, tu induri ultimul tau test. Nu lasa indoiala sa-ti rapeasca credinta! Dimpotriva, odihneste-te in dragostea Tatalui si in credinciosia Sa fata de tine. Tu nu esti judecat. Dimpotriva, esti foarte onorat in ochii Sai. Ramai tare!"

Eu cred ca Ioan a indurat pana la capat. Cand in cele din urma a fost decapitat de Irod, el a plecat acasa in glorie plin de credinta si onoare!

Ei au esuat sa se increada in Dumnezeu la apele de la Mara, asa ca Dumnezeu a intensificat incercarea lor la Refidim, unde "...nu era deloc apa pentru popor sa bea" (Exodul 17:1).

Trebuie sa intelegeti ca ceea ce Israel intampina acum nu era o criza minora. O fiinta umana poate sa traiasca mai multe saptamani fara hrana, dar numai cateva zile fara apa. Iar cand Israel a ajuns la Refidim, nu au gasit deloc apa. Nu dupa mult timp, copiii plangeau si familiile lesinau de sete. Era o situatie critica.

Moise insa a inteles caile Domnului – el stia ce se intampla cu Israel. El si-a dat seama ca Dumnezeu lasa poporul Sau sa fie incercat peste masura. De ce? El vroia ca ei sa se arunce cu totul in grija Sa. El dorea sa ii vada ridicandu-se prin credinta si sa zica, "Dumnezeu poate!"

Scriptura apoi ne spune, "(Moise) a numit locul acela Masa si Meriba, caci copiii lui Israel se certasera si ispitisera pe Domnul, zicand: Este Domnul oare in mijlocul nostru sau nu este?" (versetul 7).

Ambele cuvinte „Masa” si „Meriba” inseamna acelasi lucru: "un loc de incercare si testare." Moise fugea prin tabara plangand, "Aceasta este Masa – un test, o incercare! Nu este finalul. Dumnezeu nu ne-a parasit. Deci, nu renuntati. Tineti-va bine! Dumnezeu cauta credinta, dorind sa cunoasca ce este in inimile noastre. El stie cum sa se ocupe de nevoile noastre. El doar doreste sa ne incredem in El pentru un alt miracol!"

Cunoasteti restul istorisirii. Din nefericire, Israel nu s-a increzut in Domnul. Asa ca Dumnezeu l-a instruit pe Moise sa isi ia toiagul, sa mearga la Horeb si sa loveasca acolo o anumita stanca. Cand Moise a lovit stanca, a tasnit apa care avea sa stampere setea lui Israel. Domnul a demonstrat inca o data ca era alaturi de poporul Sau – in ciuda necredintei lor!

Te intreb – cum a ispitit Israel pe Domnul in aceasta situatie? Prin mania lor fata de Moise – dorinta lor de a ucide proorocul Domnului? Prin cartirea lor ingrozitoare? Sau prin adulterul lor idolatru?

Nici unul din aceste lucruri nu a fost adevarata problema. Iata cum a ispitit Israel pe Dumnezeu: "...au ispitit pe Domnul, spunand, este Domnul printre noi sau nu? (versetul 7).

Dumnezeu avusese tot timpul acea apa in depozit. El ar fi putut sa dea apa lui Israel la prima lor reactie de sete. Dar in schimb, El a asteptat. Inima Lui tanjea ca poporul Lui special, ales, sa recunoasca dragostea Sa pentru ei si sa se arunce in bratele Sale credincioase. Dar inca o data, ei au esuat!

Asa ca Dumnezeu i-a pus din nou la incercare – de data aceasta lasandu-i sa le fie foame. Mai tarziu Moise a spus, "...Domnul Dumnezeul tau te-a smerit, si te-a lasat sa flamanzesti...ca sa te incerce..." (Deuteronom 8:2,3).

Iata aici o alta incercare a credintei. Va sta Israel cu stomacul gol asteptand pe Domnul sa le trimita paine? Se vor incuraja unul pe altul in credinta, zicand, "Dumnezeu a despartit Marea Rosie pentru noi. Si a indulcit apele amare de la Mara. Noi stim ca El este credincios Cuvantului Sau. Deci, Doamne – credem ca tu ne vei hrani. Vii sau morti, noi suntem ai Tai!"

Aceasta e tot ce Dumnezeu astepta sa auda!

Nu conteaza cati ani am umblat cu Domnul, cate ore ne-am rugat sau cat de multe cunostinte biblice am capatat. Daca Dumnezeu vede in noi ceva ce nu vine din credinta – un domeniu in care nu ne-am increzut in El ca sa ne imputerniceasca sa biruim – El ne va duce la "Masa." El ne va pune intr-o situatie care din punct de vedere uman este imposibila – si acolo vom fi incercati sever!

De exemplu, poate crezi sincer ca ai o inima iubitoare fata de toti fratii si surorile tale in Cristos. "Domnul mi-a dat dragoste pentru toti," marturisesti tu. Dar Isus stie ca ai o problema intr-un domeniu: tu devii foarte suparat ori de cate ori cineva abuzeaza de dragostea sau bunatatea ta. Cand se intampla acest lucru, desi tu continui sa spui ca iubesti persoana respectiva, tu porti de fapt inauntrul tau o rana constanta.

Cum ajunge Dumnezeu la o astfel de fatarnicie din tine? El te aduce intr-un loc de incercare. El permite unei persoane fara scrupule sa te infrunte! Deodata, te trezesti rugandu-te, "Doamne, de ce ai adus acea persoana in viata mea? Este un tepus in carnea mea! Am incercat sa Te slujesc cu credinciosie – dar tot ce primesc inapoi este acest abuz!"

Domnul te-a adus la Masa! El incearca sa atinga ceva in tine. El vrea ca tu sa fii in stare sa te ridici in situatia in care esti si sa strigi, "Stiu ca Dumnezeul meu este cu mine. Pasii mei sunt condusi de El. El ma va trece prin toata durerea si chinul meu!"

Iata un alt exemplu: Tu esti un vas ales al Domnului – bei din apa Sa vie, te hranesti cu Cuvantul Sau, marturisesti despre eliberarile puternice aduse in viata ta. Totusi, ramane in tine un domeniu unde pacatul domneste. Mai ai unul, ultimul pacat cu care te lupti – un obicei rau, pasiune sau pofta.

Tu urasti acest pacat. Ai facut lui Dumnezeu promisiune dupa promisiune, ca o sa faci mai bine, dar niciodata nu l-ai biruit. Ai plans datorita obiceiului tau, cersind Domnului sa te elibereze. Ai studiat cu atentie carti si casete ca sa gasesti cheia spre eliberare. Cu toate acestea nu ai gasit niciodata un raspuns. Si timp de ani intregi ai trait in frica de a nu fi descoperit.

Iubitul meu, vei ajunge sa sfarsesti la Masa – acolo va fi testul vietii tale! Vorbesc despre intensitate; tot Iadul se va dezlantui in situatia ta. Domnul va permite sa fii ispitit de diavolul, si dintr-odata vei fi coplesit de pofta ta. Satan va incerca sa te cearna ca si graul!

Vei crede ca ai cea mai intunecata inima din toata lumea. Vei crede ca ai cedat in fata pacatului tau. Si vei sfarsi cu fata plina de rusine, consternat, strigand, "Doamne ce se intampla? De unde a iesit toata aceasta pofta? Sunt mai ispitit acum decat atunci cand am inceput sa caut eliberarea Ta. Pierd teren!"

Indoieli iti vor inunda mintea. Te vei intreba, "Cum a fost posibil ca Dumnezeu sa permita acest lucru in viata mea? Sunt in situatia aceasta de ani intregi. Cum a putut El sa faca toate acele promisiuni si totusi sa nu fie credincios Cuvantului Sau? Este El cu mine sau nu?"

"..Te-am incercat la apele Meriba" (Psalmul 81:7).

Preaiubitule, Dumnezeu vrea ca sa stii ca El te-ar fi putut elibera la auzul primului tau strigat. De fapt, tot timpul cat tu ai plans, te-ai straduit si ai incercat sa te lupti dupa metoda ta ca sa iesi de acolo, El a avut puterea sa scoata orice lucru rau afara din tine.

"Atunci de ce nu a facut-o?" intrebi tu. "Ma penalizeaza? De ce m-a facut sa indur o astfel de lupta?"

Meditand la crizele prin care a trecut Israel, ai putea fi ispitit sa spui, "Dumnezeule, nu astepti tu oare prea mult de la acesti oameni? Ei sunt speriati si pe buna dreptate. La urma urmei, nimeni nu poate trai fara apa. Cum ar putea ei sa te ispiteasca, cand de fapt ei isi exprima pur si simplu nevoia lor?"

Totusi trebuie sa-ti amintesti – acesti oameni au fost bine hraniti si bine invatati, imbibati de semne, miracole si minuni. Ei nu erau novici din punct de vedere spiritual. Si nu duceau nici lipsa unui pastor care sa se ingrijeasca de ei. In fiecare zi ei aveau un nor vizibil, protector, ca o dovada ca Dumnezeu era in mijlocul lor. Si in fiecare noapte aveau parte de flacara mangaietoare a unui stalp de foc pe cer. In fiecare dimineata gaseau mana pe pamant, trimisa cu credinciosie din ceruri. Dumnezeu s-a ingrijit de Israel dandu-le tot ce aveau nevoie pentru intarirea credintei lor!

Domnul nostru nu vorbeste cu usurinta cand avertizeaza, "Fara credinta este cu neputinta sa-Mi fiti placuti. Trebuie sa credeti cu adevarat ca EU SUNT – si ca Eu intotdeauna voi rasplati credinta. De aceea, Ma astept ca copiii Mei bine hraniti si bine antrenati sa aiba incredere in Mine!"

Dar ce spunem despre testul cu care te-ai confruntat? Ce vrea Dumnezeu de la tine in acea perioada dificila?

El vrea ca tu sa crezi Cuvantul Sau – promisiunile Sale! El vrea ca sa te increzi pe deplin in El caci El este cu tine in lupta. Nu conteaza daca tot Iadul vine impotriva ta. Prezenta Sa nu va fi luata niciodata de la tine, nici chiar in mijlocul temerilor si lacrimilor tale. Nici o sageata a diavolului – nici un atac puternic nu te va distruge. Tatal tau are deja pregatit un plan de eliberare pentru tine!

El asteapta ca pur si simplu tu sa te agati de El cu o incredere oarba. El vrea ca tu sa fii in stare sa infrunti toate ispitele tale feroce si sa spui, "Poate ca nu inteleg acest lucru – dar stiu ca Domnul meu nu ma va parasi. Viu sau mort, scufundat sau inotand, ma incred in El ca ma va scoate de aici!"

Batalia ta se va termina numai cand vei ajunge sa te increzi pe deplin in Domnul, crezand ca El este cu tine in puterea si in dragostea Sa. Deci, pune deoparte orice gand cum ca Dumnezeu te-a trecut cu vederea sau si-a inchis ochii la circumstantele tale. Aceasta inseamna a-L ispiti – sa-L pui la incercare pentru a-si dovedi credinciosia. Cu toate acestea, El si-a dovedit-o deja de nenumarate ori !

Dragul meu sfant, nu trebuie sa te temi de sarpe. Pavel termina pasajul cu o promisiune: "Nu v-a ajuns nici o ispita care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci, impreuna cu ispita a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda" (1 Cor. 10:13).

Dumnezeu iti spune, "Tu nu mergi in jos. Eu sunt cu tine prin toate acestea! Daca vei cauta fata Mea si te vei increde in Mine, te voi trece prin aceasta. Te voi face capabil sa stai linistit si sa rabzi orice va veni – pentru ca Eu sunt intotdeauna cu tine!"

Umbland In Slava

wcadmin — Wed, 30 Apr 2008 10:47:24 -0500

Cred ca exista un singur lucru care ne poate tine sa trecem prin timpurile grele care vor veni si aceasta este intelegerea despre slava Lui D-zeu. Acum, aceasta poate sa sune ca un concept inalt de neatins, ce este cel mai bine lasat teologilor. Dar sunt convins ca subiectul despre slava Lui D-zeu are o valoare foarte reala, practica pentru fiecare credincios adevarat. Apucandu-l, deschidem usile spre o viata biruitoare!

Deja am descoperit doua adevaruri importante despre acest subiect in studiul meu:

1. Slava Lui D-zeu este o revelatie a naturii si fiintei Sale.

Poate va amintiti din Vechiul Testament ca Moise a primit literalmente o clipa din slava Lui D-zeu. Inainte, Domnul l-a trimis pe Moise fara nici o explicatie despre Sine decat cuvintele, "EU SUNT." Dar Moise a vrut sa stie ceva mai mult despre D-zeu. Asa ca el a pledat cu El, "Doamne, arata-mi slava Ta."

D-zeu i-a raspuns prin a-l lua pe Moise la o parte si punandu-l in crapatura stancii. Apoi, spune Scriptura, El s-a descoperit lui Moise in toata slava Sa: "Domnul a trecut inaintea lui, si a strigat, Domnul D-zeu este un D-zeu plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie, care Isi tine dragostea pana in mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul" (Exodul 34:6-7).

Cred ca acest pasaj este absolut esential sa intelegem cine este Domnul nostru. Des ne gandim la slava Lui D-zeu, si la maiestria si splendoarea Sa, puterea Sa, sau ceva manifestari in oamenii Lui, ca lauda galagioasa. Toate aceste lucruri pot fi un rezultat al vederii slavei Lui D-zeu. Dar aceasta nu este gloria prin care El vrea sa-L cunoastem.

Modul prin care D-zeu vrea sa cunoastem slava Sa este prin revelatia dragostei Sale pentru omenire. Si este exact ce a aratat El lui Moise: "Domnul D-zeu indurator si milostiv, indelung rabdator si bogat in bunatate si adevar( credinciosie),tine dragostea pana la mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul" (Exodul 34:6-7).

Domnul asteapta intotdeauna sa ne arate dragostea Lui sa ne ierte, sa ne ude cu mila Lui si sa ne restaureze cu sine!

2. Revelatia slavei Lui D-zeu are efecte puternice peste aceia care il primesc si se roaga pentru ca sa o inteleaga.

Pana la acest punct, Moise L-a vazut pe Domnul ca un D-zeu al legii si maniei. Tremura de frica in prezenta D-lui cerandu-i Lui lucruri, strigand catre El, pledand cu El in numele lui Israel. Aceasta a fost baza relatiei lui fata in fata cu Domnul.

Totusi acum, la prima vedere a slavei Lui D-zeu, Moise nu mai avea teama de Domnul. Ci a fost miscat sa se inchine: "In data Moise s-a plecat pana la pamant si s-a inchinat" (vers.8). El a vazut ca D-zeu nu era numai tunet, fulger si un sunet de trompeta care l-a facut sa se adune de frica. Dimpotriva, D-zeu era dragoste si natura Lui a fost una de bunatate si blandete!

Vezi tu incredibilul adevar pe care Scriptura ne - l arata aici? Adevarata inchinare creste din inimile care sunt biruite de viziunea dragostei nemeritate din partea Lui D-zeu pentru noi. Este bazata pe revelatia ca D-zeu ne da noua din Sine, din dragostea Sa, mila Sa, si El e gata sa ierte. Deci, daca noi urmeaza sa laudam pe D-zeu in Duh si adevar, inchinarea noastra trebuie sa fie bazata pe acest adevar maret despre El.

Intr-adevar, o data ce primim o revelatie a slavei Lui D-zeu, inchinarea noastra nu ne poate ajuta decat sa ne schimbe. De ce? Vazand slava Lui schimba modul nostru de a trai! Afecteaza expresia fetei noastre si comportamentul nostru schimbandu-ne din "slava in slava," facandu-ne tot mai mult ca El. Fiecare revelatie noua despre dragostea Sa si mila Sa aduce schimbare supranaturala.

Sunt convins ca aceasta este singura cale prin care apare schimbarea durabila. Nu vine din a frecventa un seminar cum-sa, sau auzind vorbitori faimosi, sau absorbind o imbunatatire de sine din carti sau casete. Nu, ci vine din a avea o revelatie a Lui D-zeu, atat! Si D-zeu ne-a dat deja aceea revelatie despre Sine, in Exodul 34.

Vazand slava Lui D-zeu de asemenea schimba realatiile noastre cu altii. Pavel spune bisericii din Efes, "Voi ati vazut si ati gustat din slava Lui D-zeu. Acum, fiti o reflectare a acelei slave pentru altii!" "Fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si D-zeu in Hristos" (Efeseni 4:32).

Acum sa va vorbesc despre umblarea in slava Lui D-zeu.

Multi crestini vorbesc despre intimitate cu Domnul umbland cu El, cunoscandu-L pe El, avand partasie cu El. Dar noi nu putem avea o adevarata partasie cu D-zeu pana ce nu primim in inimile noastre revelatia deplina a dragostei, harului si milei Sale.

Partasia cu D-zeu este formata din doua lucruri:

Primind dragostea Tatalui si
Iubindu-l pe El ca raspuns

Poti petrece ore zilnic in rugaciune, spunand D-lui cat de mult Il iubesti dar aceasta nu este partasie. Daca nu ai primit dragostea Sa, tu nu ai avut partasie cu El. Tu simplu nu poti sa impartasesti intimitate cu D-nul daca nu esti sigur in dragostea Lui, de dragostea Lui pentru tine.

Psalmistul ne incurajeaza sa "intram pe portile Lui (a Lui D-zeu) cu multumiri, si in curtile Lui cu lauda" (Psalmul 100:4). Care este motivul pentru o asa lauda si multumire? Si de ce ni se da o asa invitatie indrazneata? Este pentru ca ni se arata la ce fel de D-zeu venim noi: "Pentru ca Domnul este bun; si bunatatea Lui tine in veci, si credinciosia Lui din neam in neam" (versetul 5).

Eu stiu ca atunci cand vin la Domnul meu, eu nu vin la un Tata dur, fioros si care imi cere mult. El nu ma asteapta cu manie, nerabdator sa puna o nuia pe spatele meu. El nu ma urmareste, asteptand sa esuez asa ca El sa poata spune. "Te-am prins!"

Nu, eu vin la un Tata care mi s-a descoperit ca fiind pur, fara o dragoste conditionata. El este bun si bland, plin de mila si har, nerabdator sa imi ridice poverile si grijile mele. Si stiu ca niciodata nu ma va refuza cand Il voi chema.

De aceea trebuie sa vin in curtile Sale cu lauda si multumire pentru ca sunt multumitor pentru cine este D-zeul meu. Lui ii pasa de tot ce ma priveste pe mine.

Puini crestini, totusi, se tin de dragostea lui D-zeu prin credinta. Ei traiesc in teama, disperare, cu putina speranta sau deloc, tot timpul infruntand o furtuna. Ei nu pot intelege de ce vietile lor nu sunt implinite, de ce sunt asa plini de turmentaj si confuzie. Deseori se gandesc. "Ma rog zilnic, imi citesc Biblia. Constant ii arat Lui D-zeu cat de mult Il iubesc. Deci de ce nu am pace si odihna?"

Este pentru ca ei niciodata nu au apucat adevarul ca D-zeu ii iubeste! Ei nu au inteles ca, in ciuda tuturor slabiciunilor si esecurilor, Tatalui lor ceresc ii pasa de tot ce prin ei trec!

Proorocul Tefania spune ceva inceedibil desrpe dragostea Lui D-zeu pentru noi. El scrie, "Domnul D-zeu este in mijlocul tau, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tacea in dragostea Lui (se va odihni in dragostea Lui) si nu va mai putea de veselie pentru tine" (Tefania 3:17).

Acest verset ne spune doua lucruri importante despre cum ne iubeste D-zeu:

1. D-zeu se odihneste in dragostea Lui pentru oamenii Sai:

In ebraica, fraza, "El se va odihni in dragostea Lui" se citeste, "Va tacea in dragostea Lui din pricina dragostei Sale." In esenta, D-zeu spune, "Mi-am gasit adevarata dragoste, sunt total sartisfacut! Nu trebuie sa ma uit in alta parte, pentru ca nu am de ce sa Ma plang. Sunt complet implinit in aceasta relatie, si nu Imi voi lua dragostea inapoi. Dragostea Mea este un lucru hotarat!"

Tefania ne spune, "Aceasta este dragostea Lui D-zeu pentru tine! El vrea ca tu sa stii, am gasit ce am cautat si este in tine! Imi aduci mare bucurie!"

2. D-zeu primeste mare placere de la oamenii Sai.

Tefania marturiseste, "El se bucura de tine cantand (Vezi acelasi verset). El spune in alte cuvinte, "Dragostea Lui D-zeu este asa de mare, pune o cantare pe buzele Lui!"

"A se bucura' aici inseamna a avea bucurie si desfatare. Este o expresie in afara de la o desfatare interna. Cuvantul ebraic pe care Tefania il foloseste pentru "bucurie" aici este "trepudare", "sa se bucure ca si cineva cuprins de extazie plina de bucurie."

Poti sa crezi ca Tatal tau ceresc este asa de indragostit de tine ca se bucura numai cand se gandeste la tine? Poti primi cuvantul Lui ca El te-a iubit inainte ca lumea sa fie creata, inainte ca omenirea sa existe, inainte ca tu sa te nasti? Poti sa accepti ca El te-a iubit chiar si dupa ce ai cazut in caile pacatoase ale lui Adam si ai devenit dusmanul Lui? Da, asa e.... D-zeu a vazut dinainte toate pacatele tale si esecurile tale, dar totusi te-a iubit cu aceeasi dragoste blanda. De fapt, Si-a trimis Duhul ca sa te trezeasca la conditita ta pierduta si nevoia ta fata de El. El te-a atras la Sine, si te-a imbratisat. Iar apoi cand ai venit la cruce cu pocainta, tu ai intrat in darul Lui de dragoste pentru tine. El ti-a promis, "Te-am iubit atunci, te iubesc acum, si te voi iubi pana la capat!"

Daca asa de mult te-a iubit D-zeu cand erai adanc in pacat carand destul ca sa dai Fiului Sau sa moara pentru tine atunci de ce Si-ar indeparta dragostea Sa cand tu te impiedici sau esuezi? In aceste timpuri, trebuie sa ne amintim cine este El asa cum ne spune, dragoste, mila, indelunga rabdare. Aceasta este slava Sa si noi trebuie sa ne intoarcem intotdeauna la slava Sa!

Multi urmasi ai Lui D-zeu cunosc putin sau deloc despre o viata de partasie cu El. De ce este acest lucru astfel?

Cred ca astfel de crestini au un concept trist si sucit despre Tatal ceresc. Amintesc parabola Lui Isus despre slujitorul care si-a ascuns talantul pentru ca a avut o imagine sucita despre stapanul sau. Acel slujitor a spus, "Am stiut ca esti un om dur" (Matei 25:24).

Tot asa, multi crestini azi gandes , " Nu se poate ca D-zeu sa danseze pentru mine, bucurandu-se si cantand de dragoste. I-am esuat asa de miserabil uneori, aducand numai ocara Numelui Sau. Cum ar putea sa ma iubeasca in lupta pe care o infrunt acum?"

Am cunoscut familii unde copiii deveneau lasi in prezenta unui tata dur si rau. Ei se jucau fericiti inainte ca tatal lor sa vina acasa. Dar cand l-au vazut pe tatal lor venind pe usa, ei au alergat drept la mama lor si se pituiau in surta ei. Niciodata nu i-am vazut mergand aproape de tatal lor, numai cand el le cerea ceva. Niciodata nu se urcau in poala lui sau sa ceara sa fie imbratisati. Ei erau ingroziti in prezenta lui.

Cred ca acesta este unul dintre motive de ce asa de multi crestini nu vor sa se apropie de Tatal lor ceresc. Le este groaza sa se apropie de El cumva pentru ca ei simt ca I-au esuat cu ceva. Ei au un sentiment de negare, ca si-au neglijat datoriile, au fost lenesi spiritual, au facut acest rau. Tot ce ei pot sa vada de la El este ca El este un foc mistuitor, gata sa ii condamne si sa ii judece.

Astfel de crestini gandesc, "D-zeu m-a iertat de asa de multe ori inainte, nu pot sa ma duc la El acum. El ma va respinge. Trebuie ca am trecut de punctul de a fi iertat." NU! D-zeu nu respinge niciodata pe nimeni care se intoarce la El in pocainta. Nu este aceasta natura Lui! Noi nu putem sa Il judecam pe Tatal nostru ceresc dupa masura tatilor nostri umani. Nu este El acesta.

Intrebarea pentru noi toti azi este, cum noi nu vrem sa fim aproape de un Tata care scrie scrisori de dragoste noua, care ne spune ca El tanjeste sa fie cu noi, care intodeauna este gata sa ne imbratiseze, care nu are decat ganduri bune despre noi, in ciuda tuturor nebuniilor El ne spune, "Satan poate sa iti spuna ca esti fara de folos. Dar Eu spun ca esti bucuria Mea!"

Este nebinevointa noastra sa credem cuvintele lui, sa acceptam si sa ne tinem de mareata revelatie a slavei Sale care ne tine de la partasia cu El!

La acest punct poti gandi, "Sigur D-zeu nu se bucura de cineva care inca este in pacat. Eu nu pot sa ma astept ca El sa ma iubeasca daca continui caile mele pacatoase. Acel fel de gandire este aproape blasfemie."

Da, D-zeu isi iubeste oamenii dar El nu iubeste pacatul lor. Biblia spune ca El corecteaza pe fiecare copil care continua in nelegiuire, dar intotdeauna o face cu indelunga rabdare. Si dupa ce ne corecteaza, Duhul sau ne umple cu simtamant de indignare pentru pacatele noastre.

Prin toate acestea, dragostea Lui D-zeu pentru noi ramane neschimbata. Cuvantul Lui spune, "Eu sunt Domnul, Eu nu Ma schimb" (Maleahi 3:6). "Tatal in care nu este schimbare, nici umbra de mutare" (Iacov 1:17). "Eu sunt D-zeu, nu om" (Osea 11:9).

Domne fereste ca dragostea Lui pentru noi sa curga si sa se intoarca la El cum o face dragostea noastra fata de El. Dragostea noastra variaza aproape in fiecare zi, mergand de la fierbinte si plin de zel la caldicel sau chiar rece. Ca si apostolii, noi putem fi gata sa murim pentru Isus intr-o zi apoi sa-L parasim si sa ne ducem intr-o alta directie. Noi putem sa spunem Domnului ca ne incredem in El sa ne poarte de grija si sa ne pazeasca de cadere dar aceea nu este adevarata partasie. Intrebarea este, avem noi cu adevarat incredere in dragostea Lui pentru noi? Am vazut noi dragostea Lui descoperita si am pus noi mana pe ea? Este dragostea Lui asezata in inimile noastre?

Trebuie sa te intreb daca esti capabil sa spui, "Tatal ceresc este indragostit de mine! El spune ca sunt dulce si dragut(a), in ochii Lui si Il cred pe El. Stiu ca nu conteaza prin ce trec, sau cat de ispitit sau incercat as fii, El ma va scapa. El ma va trece prin toate, nepermitandu-mi nicodata sa fiu zdrobit. El intotdeauna va fi bland si bun cu mine!"

Aici incepe adevarata partasie. Noi trebuie sa fim convinsi zilnic de dragostea neschibata al Lui D-zeu. Si trebuie sa-I aratam ca noi credem revelatia Sa despre Sine Insusi. Ioan scrie, "Noi am cunoscut si am crezut dragostea pe care D-zeu o are pentru noi. D-zeu este dragoste; si cel care locuieste in dragoste, locuieste in D-zeu, si D-zeu in el" (1 Ioan 4:16).

Aceasta credinta singura poate sa-ti vindece sufletul. Este singura ta arma impotriva diavolului, care minte ca tu esti prea nevrednic ca sa te rogi sau sa te apropii de D-zeu. Convingandu-te pe tine insuti de acest adevar este singura cale sa te deschizi la o partasie adevarata!

Daca ai fost vreodata indragostit de cineva, stii atunci despre ce vorbesc. Imagineaza-ti un sot care este departe cu afaceri majoritatea timpului, dar care este nespus de indragostit de sotia sa. El o suna pe iubita lui in fiecare seara cand el e departe. Si din cand in cand o suna si ii lasa cate un mesaj pe robot. Mesajul lui pentru ea suna cam asa:

"Buna, iubito. Te-am sunat ca sa iti spun ca doar gandul ca esti acolo. Iubindu-ma, imi da putere. O sa fie tocmai ce am nevoie sa ma ridice astazi. Dar tocmai am citit scrisoarea ce mi-ai scris-o, si oh, ce bucurie! Doar sa stiu ca tu te gandesti la mine ma face sa ma inunde extazia!"

Aceasta este dragostea pe care Tatal ceresc o are pentru tine. Ai incredere in ea!

Umbland in slava Lui D-zeu nu inseamna ca noi primim dragostea Tatalui, ci ca noi Il iubim ca raspuns pe El. Este vorba despre o afectiune reciproca, de asemenea, amandoi dand si primind dragoste. Biblia ne spune, "sa iubesti pe Domnul D-zeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta" (Deuteronom 6:5).

D-zeu ne spune, "Fiule, da-Mi inima ta Mie" (Proverbe 23:26). Dragostea Lui cere ca noi sa reciprocam, sa Ii intoarcem o dragoste care este totala, neimpartita, cerandu-ne toata inima noastra, mintea si sufletul nostru, puterea si taria noastra.

Totusi Domnul ne spune in termeni siguri, "tu nu poti castiga dragostea Mea dragostea pe care ti-o dau este nemeritata!" Ioan scrie, "Aceasta este dragostea, nu ca noi am iubit pe D-zeu, dar D-zeu ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre" (1 Ioan 4:10). "Noi Il iubim pentru ca El ne-a iubit mai intai" (versetul 19).

Noi nu ne-am trezit intr-o zi, sa decidem ca ne intoarcem de la pacatele noastre si urmam pe Isus. Nu, Duhul Lui D-zeu s-a atins de pustiul vietilor noastre, ne-a aratat ca suntem pierduti si ne-a facut miserabili in pacatele noastre. Ne-a trimis Cuvantul Sau ca sa ne arate adevar, Duhul Sau sa ne convinga, si apoi El Insusi a venit dupa noi. El a facut totul pentru noi.

Si acum asa cum dragostea Lui D-zeu pentru noi este marcata de odihna si bucurie, tot asa si dragostea noastra trebuie sa aiba aceste doua elemente:

1. David exprima o odihna in dragostea lui pentru D-zeu cand scrie, "Pe cine am eu altul in Cer in afara de Tine? Si nu este nimeni pe pamant pe care sa Il doresc pe langa Tine" (Psalm 73:25).

Inima care Il iubeste pe D-nul inceteaza complet sa se uite in alta parte dupa mangaiere. Ci, gaseste satisfactie deplina in El. Pentru un iubitor de asa gen, bunatatea Lui D-zeu e mai buna decat viata insasi!

2. O asa inima de asemenea se bucura in dragostea ei pentru D-zeu. Ea canta si danseaza intr-o extazie bucuroasa in Domnul. Cand un copil al Lui D-zeu stie cat de mult Il iubeste Tatal lui, pune o desfatare in sufletul lui!

Biblia de asemenea ne spune ca dragostea noastra pentru Tatal trebuie sa vina prin Fiul Sau. Isus a spus, "nimeni nu vine la Tatal, decat prin Mine" (Ioan 14:6). Este numai prin Christos ca noi suntem acceptati de Tatal si avem acces la El.

Mai mult, D-zeu a pus toata bunatatea Sa, dragostea, mila, harul Sau, ce este, slava Sa in Fiul Sau.

Si El a trimis pe Isus sa manifeste si sa arate aceea slava noua. Deci, Hristos vine la noi ca o imagine expres a Tatalui nostru iubitor. "Cum M-a iubit Tatal, asa v-am iubit Eu: ramaneti in dragostea Mea" (Ioan 15:9).

D-zeu ne iubeste in timp ce stam in Christos. Si, ca raspuns, noi aratam dragoste fata de D-zeu prin dragostea noastra fata de Isus. Ca si Cap al Bisericii, Marele nostru Preot, Isus duce dragostea noastra la Tatal pentru noi.

Acum sa va dau una dintr cele mai puternice versete in toata Scriptura. Proverbele ne dau cuvintele profetice ale Lui Christos: "Eu eram mesterul Lui, la lucru langa El, si in toate zilele eram desfatarea Lui, jucand neincetat inaintea Lui, jucand pe rotocolul pamantului Sau, si gasindu-Mi placerea in fiii oamenilor" (Proverbe 8:30-31).

Preaiubitule, noi suntem fiii mentionati aici! De la chiar intemeierea pamantului, D-zeu a prevazut un corp de credinciosi uniti cu Fiul Sau. Si chiar atunci Tatal s-a desfatat si s-a bucurat in acesti fii. Isus marturiseste, "Eu eram desfatarea Tatalui Meu, bucuria fiintei Sale. Si acum toti cei care se intorc la Mine in credinta sunt desfatarea Lui de asemenea!"

Deci, cum Il iubim noi pe Isus ca raspuns? Ioan raspunde, "Aceasta este dragostea Lui D-zeu, sa pazim poruncile Sale: si poruncile Sale nu sunt grele" (1Ioan 5:3).

Si care sunt poruncile Sale? Isus spune, in esenta, sunt doua si "pe aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Proorocii" (Matei 22:40). Prima si cea mai importanta porunca este sa iubim pe Domnul cu toata inima, sufletul si mintea noastra. Nu trebuie sa retinem nimic fata de El, sa ascundem. Si a doua este sa iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine. Aceste doua simple si usoare porunci rezuma toata Legea Lui D-zeu.

Isus spune aici ca noi nu putem sa fim in comuniune cu Dz-eu; noi nu putem umbla in slava Sa daca avem resentiment fata de cineva. De aceea, sa Il iubesti pe D-zeu inseamna sa iubesti pe fiecare frate si sora in acelasi mod cum am fost iubiti de Tatal.

"Daca cineva spune,Iil iubesc pe D-zeu, dar isi uraste fratele, el este un micinos: Pentru ca cine nu isi iubeste fratele pe care il vede, cum poate sa iubeasca pe D-zeu pe care nu-L vede? Si aceasta este porunca pe care o avem de la El, Cine iubeste pe D-zeu trebuie sa isi iubeasca si fratele" (1 Ioan 4:20-21). "Cine nu iubeste nu Il cunoaste pe D-zeu; pentru ca D-zeu este drgaoste" (versetul 8).

Toata comuniunea noastra cu D-zeu este taiata daca avem o atitudine fara iubire si fara iertare fata de o alta persoana. Noi putem sa Il laudam pe D-zeu cu brate ridicate, sa ne rugam Lui in fiecare zi, petrecand timp studiind Cuvantul Sau dar daca avem amaraciune si neiertare fata de oricine, este totul in zadar. Ioan spune, "O astfel de persoana este un mincinos. Nu Il iubesti cu adevarat pe D-zeu, desi El te iubeste!"

Daca esti intr-o astfel de stare, nu spune doar, "Doamne, imi pare rau, iarta-ma." Ci mai bine du-te la acea persoana cum spune Cuvantul Lui D-zeu si fa pace cu ea. "Mai intai fa pace cu fratele tau, si apoi vino de -ti adu darul" (Matei 5:24).

Numai atunci vei gasi adevarata intimitate cu Tatal. Si vei putea sa umbli in slava Sa, in toate zilele vietii tale!

Vindecarea Mintilor Tulburate

wcadmin — Mon, 05 May 2008 10:56:11 -0500

O minte tulburata este cea care sufera de o nemultumire continua. Este apasata, deranjata, nelinistita, fara calm sau odihna. Se sperie de viitor si trecut precum si de imprejurarile prezente. Sunt convins ca astazi sunt mai multe minti tulburate decat in oricare din generatiile trecute!

Cei care locuim in New York vedem evidenta acestui lucru in fiecare zi. Daca stai in afara teatrului de pe Broadway si privesti la spectatorii ce parasesc spectacolele, arareori vezi un zambet pe fata lor. Acesti oameni au platit $80 pentru a gasi o libertate temporara de poverile lor - dar ei pleaca cu o povara mai grea decat atunci cand au intrat!

Aparent multi din cei care il iubesc pe Isus sunt tot asa de tulburati in mintea lor ca si masle de necredinciosi. Vad evidenta acestui fapt in cateva din scrisorile pe care misiunea noastra le primeste. Multi credinciosi stau intinsi noaptea, treji, tulburati si confuzi. Ei merg la biserica sperand ca vor experimenta o anumita eliberare de poverile lor. Dar deindata ce parasesc serviciul religios, tulburarea lor se reintoarce.

De ce sunt astazi asa de multi oameni tulburati in mintea lor? Dati-mi voie sa va impartasesc unele din motivele pe care Duhul Sfant cred ca mi le-a aratat:

De cateva decenii, expertii ne-au spus ca prosperitatea este raspunsul problemelor omenirii. O educatie buna, un servici decent, o casa frumoasa, bani in banca - toate aceste lucruri ar trebui sa aduca oamenilor demnitate si pace a mintii. Expertii spun ca daca toata lumea ar avea doar o bucata din visul american, crima si problemele noastre datorate drogurilor ar fi rezolvate.

Aceasta teorie afirma ca oamenii au sfarsit prin a deveni alcoolici si legati pentru ca niciodata nu au avut un respect de sine. Saracia lor i-a deprivat de oportunitatile care le-ar fi adus un sens de demnitate. Asadar daca noi le-am pregati un servici cu salariu decent, un loc bun unde sa locuiasca si un venit constant, vietile lor ar fi in regula.

Dati-mi voie sa raspund acestei teorii cu o povestire personala. Cu ani in urma, Nicky Cruz, un lider vicios al bandei de gangsteri Mau Mau, a fost luat la tara pentru o zi pentru a fi analizat de un psihiatru. Nicky a fost un luptator care traia ca diavolul. Toti cei care l-au cunoscut au crezut ca era completamente de necorectat completalmente, fara nici o speranta de schimbare.

Dupa ce a petrecut mai multe ore cu Nicky, psihiatrul a confirmat evaluarea tuturora. El i-a spus lui Nicky ca era complet nebun, fara nici o speranta de reabilitare. Motivul? Saracia in care a crescut ca si copil in Puerto Rico l-a deprivat de oportunitatile de care altii s-au bucurat. A fost vina societatii ca el era un monstru.

Nicky a privit la psihiatru si i-a spus, "Omule, tu esti cel nebun. Mie doar imi place sa ma bat. Spune-mi - cum te-a tratat mama ta?" El a sfarsit prin a-l psihoanaliza pe psihiatru!

Nicky a avut dreptate - saracia nu este radacina pacatului. De altfel de ce sunt tot mai multi adolescenti consumand droguri tari? Acesti tineri tulburati au tot ce si-au dorit vreodata la dispozitia lor. De ce s-ar intoarce la droguri daca au deja pacea mintii lor pe care lucrurile materiale le-ar putea-o da?

De ce un numar mare de doctori, avocati si oameni de afaceri devin alcoolici? Acestia au slujbe satisfacatoare, venit mare, masini multe si vacante frecvente. Cu toate acestea ei se intorc in numar tot mai mare catre alcool ca sa-si amorteasca mintea lor tulburata.

Am fost pe Wall Street la sfarsitul unei zile de munca, cand Bursa se inchide. Cum se deschid usile birourilor, brokerii dau navala ca niste boi care vor sa te ia in coarne, alergand la barul cel mai apropiat. Se ingramadesc cu duzinele in tavernele mici ale Wall Street-lui, incercand sa-si isi inece emotiile in alcool.

De ce nu sunt ei fericiti? De ce sunt asa de tulburati in mintea lor? Ei au totul ce li s- spus ca au nevoie pentru ca sa fie impliniti. Au venituri comfortabile, poseda case de vacanta, fumeaza tigari de $50, beau sticle de vin de $300, conduc masini scumpe. Cu toate acestea ei se imbata pentru a trece cumva prin acea zi. De ce acesti oameni nu se bucura de o stare a mintii calma si satisfacuta?

Deoarece se tem sa nu piarda totul! Le este teama ca economia se va prabusi, si deodata tot ceea ce au castigat va disparea ca un vapor.

"Va fi...stramtorare printe neamuri, care nu vor stii ce sa faca la auzul urletului marii si al valurilor; oamenii isi vor da sufletul de groaza, in asteptarea lucrurilor care se vor intampla pe pamant; caci puterile cerurilor vor fi clatinate" (Luca 21:25-26).

Isus a spus ca evenimentele care vor veni peste omenire vor fi asa de infricosatoare incat oamenii vor cadea literalmente morti de stop cardiac. Chiar acum, suntem martori ai lucrurilor pe care El le-a prezis: haos mondial, ratacire, confuzie. Noutatile lunii trecute numai - Decembrie 1998 – sunt suficiente pentru a distrage si a lasa incurcate chiar si cele mai tari minti:

Japonia, a doua economie a lumii, a cazut chiar mai adanc in depresie. Banca ei cea mai mare a dat faliment, cu $20 de miliarde de datorii grele. Acum guvernul federal a intrat ca sa ia in posesie banca - dar alte banci japoneze sunt de asemenea aproape sa cada.
Alan Greenspan, directorul Rezervei Federale a SUA, a spus ca bursa Americana se afla in situatia in care a fost inainte de prabusirea din 1929. Dupa Greenspan, toata speculatia salbatica pe care o vedem este cea care a adus Marea Depresie.
Cinci industrii mari ale SUA au anuntat reducerea a 50.000 de locuri de munca in doar 2 saptamani.
Presedintele Statelor Unite a fost judecat de Congres. Totusi, atitudinea majoritatii americanilor a fost de "Cui ii pasa?"
Un Congresman Republican a spus, in cateva cuvinte, "Dati uitarii judecata, dati uitarii problemele morale. Daca il dam afara pe presedinte, noi ne vom pierde prosperitatea si o vom sfarsi in depresie." Cuvintele lui au reflectat atitudinea majoritatii Americanilor. Moralul nu mai conteaza, pentru ca singurul lucru care conteaza este banul. Motoul care l-a impins pe Presedintele nostru in birou a fost, "Economia este proasta!"
Un profesor respectat din New York a fost dat afara pentru ca si-a asezat Biblia pe biroul sau si a lasat-o la dispozitia elevilor. Acest om a fost unul din profesorii cei mai buni ai orasului; clasa lui se situa deasupra celorlalte clase. Daca ar fi pus un set de prezervative pe birou nu i s-ar fi intamplat nimic. Dar a fost dat afara pentru a adus o Biblie la scoala!

Toate aceste lucruri sunt suparatoare si tulburatoare pentru cei care-l iubesc pe Isus. Intr-adevar, lucrarea noastra primeste o multime de scrisori de la credinciosi din toata tara care se necajesc datorita caderii morale a natiunii noastre.

O astfel de scrisoare a sosit de la un predicator in varsta de peste nouazeci de ani. El isi aminteste de imoralitatea anilor 1920 care a adus judecata peste America prin Marea Depresie.El a fost martor al celor doua Razboaie Mondiale. El a vazut mijloacele de transport schimbandu-se de la carute cu cai la nave spatiale. El a vazut mijloacele de comunicare transformandu-se de la radio la Internet. Pe scurt, el a vazut de toate.

Acum el scrie ca rautatea care are loc in natiunea noastra in aceste zile il mahneste mai mult decat l-a mahnit vreodata. Abia poate intelege ce se intampla, spune el, pentru ca totul se intampla asa de repede, si adancimile depravarii sunt de neinteles.

Dar Isus ne da totusi un cuvant de asigurare in ciuda tuturor lucrurilor pe care le vedem intamplandu-se. El porunceste, "...vedeti sa nu va tulburati: caci toate aceste lucruri trebuie sa se intample, dar inca tot nu va fi sfarsitul" (Matei 24:6). El ne spune, "Nu lasati ca vreunul din lucrurile acestea sa va tulbure mintea!"

Astazi exista multe voci in lume care analizeaza motivul pentru care oamenii sunt asa de dezorientati si tulburati. Dar toate aceasta formeaza doar un Babel de motive confuze. De fapt cei care-l iubesc cu adevarat pe Isus Hristos nu vor fi tulburati de o potentiala pierdere a lucrurilor materiale. Mai degraba, el va fi necajit de problemele din domeniul spiritual!

Pavel stia adevarata cauza a tulburarilor si distragerilor noastre. El trateaza acest subiect in Romani 7: "Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc...Caci binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul, pe care nu vreau sa-l fac, iaca ce fac!" (Romani 7:15,19).

Apostolul spune, "Chiar lucrul pe care nu vreau sa-l fac, sfarsesc prin a-l face. Dar acel lucru pe care as vrea sa-l fac, in ascultare fata de Dumnezeu, nu pot sa gasesc in mine resurse sa-l duc la implinire!"

Pavel vorbeste aici pentru miile de credinciosi sinceri. Ei sunt tulburati deoarece nu gasesc victorie aspura pacatului. Ei vor sa faca bine - sa traiasca sfinti si curati inaintea Domnului. Si ei urasc pacatul care asa de usor ii ispiteste si le rupe comuniunea lor cu Hristos. Dar totusi acestia continua sa se intoarca la el!

Ei sfarsesc prin a fi necajiti, tulburati si obositi, strigand, "O, nenorocitul de mine! Nu mai vreau sa fac acest lucru. Dar par fara putere ca sa rezist! De ce sunt asa de slab? Si cat mai trebuie sa indur aceasta lupta? Imi voi petrece toata viata varsand un rau de lacrimi, marturisind si pocaindu-ma si apoi intorcandu-ma la pacatul meu?"

Aceste personae care-l iubesc pe Isus nu sunt ingrijorati de o prabusire a economiei sau de crizele lumii asa de mult cat se ingrozesc de greselile din saptamana trecuta. Ei au crezut ca au castigat biruinta asupra pacatului care-I urmareste, dar dintr-o data a venit din nou asupra lor cu o putere inoita. Acum sunt mahniti pentru ca si-au ranit Domnul lor din nou. Si se ingrijoreaza, "De ce esuez asa de des, cand tot ce vreau sa fac este sa Il multumesc pe Isus?"

Eu cred ca ne putem cunoaste cu adevarat starea noastra spirituala dupa cat de tulburati devenim pentru cel mai mic pacat infaptuit impotriva Domnului.

Unii crestini se mahnesc numai pentru ceea ce ei considera "pacate mari" - adulter, abuzul de drog, bautura, injuraturi. Dar persoana cu adevarat spirituala stie ca nici un pacat nu este mic in ochii Lui Dumnezeu. Asa ca el este mahnit oridecateori barfeste, spune o gluma murdara sau are un gand murdar. El stie ca aceste lucruri izvorasc din inima lui, adevaratul centru al fiintei sale!

Tu poti sa fii neascultator fata de Dumnezeu in astfel de "lucruri mici," scuzandu-te si dandu-le uitarii. Dar daca o faci, niciodata nu te vei maturiza in Hristos. Neprihanirea ta este masurata prin neacceptarea acelor lucruri care-L mahnesc pe Salvatorul tau binecuvantat!

Nu cu mult timp in urma, am spus ceva, care nu ii place Lui Hristos, sotiei mele. Cuvintele pe care i le-am spus au fost total negandite, si imediat am fost apasat in inima. Am stiut ca i-am gresit, si desigur ca i-am cerut iertare. Apoi am imbratisat-o si i-am spus ca o iubesc.

Dar mintea mea a fost inca tulburata. M-am gandit, "Cum am fost capabil de un lucru asa diferit fata de Isus? La urma urmei sunt mai aproape ca niciodata fata de Domnul. Niciodata nu m-am rugat asa de mult cat m-am rugat anul trecut. Trebuie sa fiu cumplit de rau daca astfel de lucruri aspre imi ies din inima."

Am facut chiar lucrul pe care l-am urat cu adevarat. Si nu numai ca am fost dezamagit fata mine insumi - am fost deranjat, consternat, tulburat in duhul. Am mers in camera de studiu si am cazut inaintea Domnului, chemand sangele Lui Hristos ca sa ma spele.

In acel moment, dusmanul a soptit, "Acea greseala mica nu a fost mare lucru. A fost un lucru asa de mic." Dar Duhul Sfant s-a ridicat imediat in inima mea ca sa respinga vocea diavolului. El m-a asigurat, "David, chiar faptul ca tu esti mahnit datorita acestui pacat dovedeste ca sunt la lucru in tine. Cu cat te mahnesti mai mult datorita chiar si a si celei mai mici nelegiuiri impotriva dragostei mele, cu atat mai aproape te afli de victorie!"

Totusi, pentru ca noi continuam sa ne luptam impotriva pacatului, cuvintele lui Pavel din Romani apar ca si cum nu ar avea nici un sens. El scrie:

"...dupa ce ati fost robi ai pacatului, ati ascultat acum din inima de dreptarul invataturii, pe care ati primit-o. Si prin chiar faptul ca ati fost izbaviti de sub pacat, v-ati facut robi ai neprihanirii...si v-ati facut robi ai Lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica. Fiindca plata pacatului este moartea" (Romani 6:17-18, 22-23).

Izbaviti de pacat? Un slujitor al neprihanirii, producand roade sfinte? Cred ca glumesti! In timp ce citim aceasta, noi trebuie sa admitem cinstiti, "Nu sunt mort fata de pacat. Nu am fost eliberat cu adevarat. Inca sunt sub puterea inselatoare a unui pacat secret - si aceasta ma tulbura. Daca plata pacatului este moartea, atunci ce speranta mai este pentru mine?"

Iata doua scrisori primite de la doi crestini sinceri care s-au luptat teribil cu legaturile lor mari. Prima este de la un tanar:

"Sunt tentat constant de pacatul sexual, si intotdeauna il accept. Il iubesc pe Isus cu toata inima mea, dar simt prezenta Lui Dumnezeu alunecand din viata mea. Chiar daca Il iubesc , continui sa ma intorc la pofta mea. Dar o urasc. Plang ca un copil in timp ce comit pacatul, cerandu-i Lui Dumnezeu sa ma ajute sa nu il fac. Dar continui sa il fac.

Am incredere in Dumnezeu pentru a ma elibera, dupa cum spune Pavel in Romani 7. Si il iubesc pe Dumnezeu cu toata inima mea. Dar stiu ca sunt gresit si ma simt neajutorat pentru a ma schimba. Uneori ma simt in regula, dar alteori simt ca sunt cernut ca si graul. Ma simt ca un Iuda care mi-am tradat Domnul. Uneori cred ca sinuciderea este singura cale de scapare."

A doua scrisoare vine de la o femeie casatorita implicata in adulter cu un barbat casatorit:

"Ma rog pentru eliberare, pocainta, pentru putere. Promit sa fiu puternica in fata ispitei cand vine data viitoare. Dar cand il vad (pe iubitul meu), cad inapoi in exact acelasi lucru vechi. Am trait o viata curata, morala timp de ani intregi; Niciodata nu m-am gandit ca voi fi capabila de asa ceva. Dar acum am cazut in Iad, si nu stiu cum sa-l opresc.

"Cand citesc brosurile voastre, sunt convinsa de pacat. M-am rugat si am incercat sa scot afara orice demon care a intrat din cauza pacatului meu. Dar ma simt asa de sortita esecului. Mintea mea este plina de versete care vorbesc impotriva a ceea ce fac. Ma simt ca o destrabalata. Sunt plina de vina, frica, panica, dezgust. Ma simt asa de singura, detasata si taiata dinaintea lui Dumnezeu."

Primim multe scrisori de genul acesta - strigate de ajutor izvorate din minti tulburate de un pacat chinuitor. Dar trebuie sa spun tututor acelora care-l iubesc pe Isus si care sufera o asa tulburare: Acel strigat tulburator, interior - acea batalie din mintea ta - este lucrarea Duhului Sfant!

Dumnezeu ne-a trimis Duhul Sau ca sa duca o batalie inpotriva firii noastre si a dorintelor si poftelor ei. Deci, daca nu esti tulburat cand esuezi - daca esti in stare sa scapi de pacatul tau fara nici un simtamant de vina, parere de rau sau regret - atunci Duhul Sfant nu este in tine pentru a-si duce lupta.

Totusi, daca esti condamnat chiar si de cea mai usoara nelegiuire, esti aproape de Victoria adevarat. El castiga batalia in inima ta producand o intristare dupa voia lui Dumnezeu care duce la adevarata pocainta!

Exista o victorie la dispozitia noastra care este deasupra tuturor lucrurilor care ne tulbura mintile noastre. Este infasurata intr-un legamant pe care Dumnezeu l-a facut cu ani in urma cu Avraam si urmasii sai:

"Ca noi sa avem mantuire de vrajmasii nostri si din mana tuturor celor ce ne urasc! Astfel Isi arata indurarea fata de parintii nostri, si Isi aduce aminte de legamantul Lui cel sfant, potrivit juramantului pe care Se jurase parintelui nostru Avraam, ca dupa ce ne va izbavi din mana vrajmasilor nostri, ne ve ingadui sa-L slujim fara frica, traind inaintea Lui in sfintenie si neprihanire, in toate zilele vietii noastre" (Luca 1: 71-75).

Juramantul Lui Dumnezeu fata de Avraam si copiii sai este clar ca cristalul: El ne va elibera de toti dusmanii nostri, ca noi sa putem trai fara frica - netulburati si in odihna - in fiecare zi din viata noastra!

Preaiubitilor, acest legamant ni se aplica fiecaruia dintre noi cei care traim astazi. Dupa Pavel, toti care l-au primit pe Hristos ca Domn prin credinta sunt "samanta lui Avraam" "...nu copii trupesti sunt copii ai Lui Dumnezeu: ci copiii fagaduintei sunt socotiti ca samanta" (Romani 9:8). "Intelegeti si voi dar, ca fii ai lui Avraam sun cei ce au credinta" (Galateni 3:7).

Deci, cum putem noi sa pretindem aceasta promisiune? Avraam i-a pus Domnului o intrebare asemanatoare, cand n-a vazut nici o scapare din aceasta dilema. El a intrebat, "Ce imi vei da Doamne, vazand ca nu am nici un copil?" Iata raspunsul Lui Dumnezeu: "...Eu sunt scutul tau si rasplata ta cea foarte mare" (Genesa 15:1).

Domnul i-a spus, "Avraame, o sa ma dau pe Mine Insumi tie - si atat este totul. Eu voi fi aparatorul tau si marea ta rasplata - pentru ca Eu sunt Cel ce sunt. Nu mai trebuie sa-ti fie vreodata teama de nici un dusman cat timp vei trai, pentru ca Eu voi fi Dumnezeu pentru tine!"

In noul sau legamant Domnul ne da o promisiune glorioasa exact ca si aceasta. El spune, ".... Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu." (Evrei 8:10). Intr-adevar, chiar de la inceputul creatiei, prin toata scriptura Il auzim pe Dumnezeu facand aceasta chemare fata de omenire: "Vreau sa fiu Dumnezeu pentru tine!"

Planul Domnului pentru noi a fost intotdeauna simplu. El a spus, "Nu trebuie sa te temi de nici o putere care vine impotriva ta. Eu voi actiona ca si aparatorul tau tot timpul. Daca vei avea doar incredere in promisiunile, aruncandu - te in grija Mea prin credinta, Eu voi fi Dumnezeul Cel Atotputernic pentru tine. Voi cuceri toti inamicii tai si ii voi dobori inaintea ta. Vei fi victorios, mai mult decat un invingator - sfarsindu-ti zilele in pace, fara teama!"

Te intreb: Iti traiesti zilele fara teama - cu un duh calm si o minte pasnica? Majoritatea dintre noi nu traim nici macar o fractiune din timpul nostru in felul acesta. Cateodata avem pace, alteori nu o avem, dar nu intram pe deplin in odihna Lui Dumnezeu.

Daca esti tulburat, apasat, suparat din cauza unui pacat chinuitor, trebuie sa intelegi: Dumnezeu nu este manios pe tine! El nu asteapta sa te disciplineze sau sa te judece. Din contra - El tanjeste sa te umple cu puterea Sa omnipotenta!

Dumnezeu spune in esenta acelasi lucru in toate legamintele Sale: "Caut oameni care sa creada ca-i voi elibera de toti dusmanii lor!" "Sa nu uitati legamantul pe care l-am facut cu voi, si sa nu va temeti de alti dumnezei. Ci sa va temeti de Domnul Dumnezeul vostru; si El va va izbavi din mana tuturor dusmanilo vostri" (2 Imparati 17:38-39).

In Vechiul Testament, acei dusmani au fost natiuni pagane - Filisteni, Moabiti, Hititi, Iebusiti, Cannaniti. Toate aceste puteri rele au cautat sa distruga oamenii Lui Dumnezeu si sa ii puna inapoi in lanturi.

Azi dusmanii nostri exista in domeniul spiritual - puteri demonice, pofte ale firii, dorinte rele. Si in Noul Testament, Dumnezeu isi repeta angajamentul fata poporului Sau:

"Voi fi Dumnezeu pentru tine - si tu vei fiul Meu, fiica Mea. De fapt, vei fi copilul Meu de acum pentru toata vesnicia. Deci, adu-ti aminte de legamantul pe care l-am facut cu tine. Nu trebuie sa te temi de nici un om sau putere ci doar de Mine. Te voi scapa din mana tuturor dusmanilor tai - inclusiv de demonii care te chinuie, poftele care se agata de tine, obiceiurile care te stapanesc, toate pacatele care te impiedica!"

Daca te intrebi de ce continui sa cazi - de ce continui sa te simti slab si fara putere, facand exact ceea ce urasti - este pentru ca probabil nu te-ai increzut in promisiunea glorioasa a Lui Dumnezeu.

Dumnezeu a facut toate aceste promisiuni lui Avraam - promisiuni de a fi scutul lui, de a fi rasplata lui, de a invinge pe toti inamicii sai, chiar sa faca minuni pentru el, ca de ex.sa-i dea un copil la o varsta inaintata. Avraam a crezut aceste promisiuni - si Dumnezeu a spus ca credinta lui a fost socotita neprihanire.

Tot astfel, in momentul in care renuntam la a ne lupta impotriva inamicilor nostri spirituali cu puterea noastra proprie - fiind siguri in inima noastra ca ceea ce Dumnezeu promite, El este in stare sa implineasca, si incredintand totul in mainile Lui - acesta este inceputul dreptatii noastre.

Dumnezeu ne ajuta in aceasta prin a trimite chiar Duhul Sau, ca sa ia control asupra inimii noastre. Duhul Sfant este puterea Lui Dumnezeu, si acea putere declara razboi asupra tuturor puterilor demonice: "...Duhul pofteste (se lupta) impotriva firii... " (Galateni 5:17).

Duhul declara, "Aceasta este acum locuinta Mea, diavole. Am asezat un birou central aici, si ridic steagul Dumnezeului Atotputernic. Tu nu mai domnesti aici. Si batalia ta nu mai este impotriva copilului Meu. Esti impotriva Mea acum. Si te voi dobori, voi ruina planurile tale si ma voi lupta cu tine pe toate fronturile. Acest copil este acum Templul Duhului Sfant!"

Umblarea in Duhul nu este complicata. Aceasta inseamna doar a crede ceea ce Dumnezeu a spus: "...Umblati carmuiti de Duhul si nu impliniti poftele firii pamantesti" (verset 16). Mai simplu aceasta inseamna, "Ai incredere in Duhul Sfant! Ai incredere in dorinta Lui de a lua asupra Lui cauza ta. Umbla in puterea promisiunii Lui de a se lupta pentru tine!"

Cuvantul Lui Dumnezeu ne da o promisiune statornica care este o cura sigura pentru toate mintile suferinde:

"Va voi stropi cu apa curata, si veti fi curatiti; va voi curati de toate spurcaciunile voastre si de toti idolii vostri. Va voi da inima noua si voi pune in voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatra, si va voi da o inima de carne. Voi pune Duhul Meu in voi, si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa paziti si sa impliniti legile Mele" (Ezechiel 36:25-27).

Vezi ce spune Dumnezeu? Duhul Sau face toata lucrarea in tine! El te va curati si iti va da o inima noua. El te va aduce in ascultare si te va intari sa faci bine. Partea ta este sa crezi ca El se va tine de cuvant, cu o credinta neclintita!

Deci, vei incredinta problemele tale, viitorul tau, viata ta - si pacatele tale - in mainile Dumnezeului Atotputernic?

Puterea Prezentei Domnului

wcadmin — Mon, 05 May 2008 11:00:24 -0500

Acest mesaj este despre prezenta atotputernica a prezentei Lui Dumnezeu. Totul despre ea-si cum putem sa obtinem acea putere! Scriptura pregateste exemple fara de sfarsit despre cum prezenta Lui D-zeu imputerniceste copiii Lui ca sa traiasca pentru El. Si una dintre cele mai puternice dintre acestea se gaseste in viata lui Moise.

Moise a fost convins ca fara prezenta Lui D-zeu in viata sa, este fara folos pentru el ca sa implineasca ceva. Cand a vorbit fata in fata cu Domnul, el a spus, "...Daca nu mergi Tu insuti cu noi , nu ne lasa sa plecam de aici" (Exod. 33:15). El spunea, "Doamne, daca prezenta Ta nu este cu mine, atunci eu nu plec niciunde. Nu voi face un singur pas pana nu sunt sigur ca esti cu mine!"

Moise stia ca era prezenta Lui D-zeu in Israel care separa poporul de toate celelalte natiuni. Si acest lucru este adevarat despre Biserica Lui Christos astazi. Singurul lucru care ne separa de cei necredinciosi este D-zeu fiind "in noi"-conducandu-ne, calauzindu-ne, facandu-si voia Sa in noi si prin noi.

Lui Moise nu-i pasa cum celelalte natiuni isi primeau calauzirea, isi formau strategiile, conduceau guvernele lor sau cu isi directionau armatele. El a spus "Operam numai printr-un singur principiu. Singurul mod pentru noi de a fi calauziti sau condusi sa facem un razboi si sa supravietuim in aceasta tara pustie, este sa avem prezenta Lui D-zeu cu noi!

"Cand prezenta Lui D-zeu este in mijlocul nostru, nimeni nu ne poate rani. Dar fara El suntem fara de ajutor si redusi la nimic. Lasa ca toate natiunile sa se increada in armatele lor puternice, in carale lor de fier, in soldatii lor priceputi, noile lor arme. Noi ne vom increde in prezenta manifestata a Lui D-zeu!"

Iata cum a raspuns D-zeu afirmatiei indraznete a lui Moise: "...Voi merge Eu insumi cu tine, si iti voi da odihna" (versetul 14). Ce promisiune incredibila! Cuvantul evereiesc pentru "odihna" este "o odihna comfortabila, odihna linistita" D-zeu spunea, "Nu conteaza ce dusmani vei intampina sau incercari, tu intotdeauna vei avea posibilitatea sa gasesti o odihna linistita in Mine!"

Gandeste-te la aceasta: Daca o biserica are prezenta manifestata a lui D-zeu in mijlocul ei, nu va fi nici o graba, transpiratii sau lupte. Intalnirile de inchinare nu vor fii grabite, cu trei cantece, o zeciuiala si o predica scurta. Ci va fi o pace linistita, o odihna linistita-si oricine va intra pe usa o va simti!

Desigur, aceasta nu inseamna ca o biserica nu va experimenta laude tari sau inchinare exuberanta. Dimpotriva, cred ca acele lucruri sunt rezultatele oamenilor care se odihnesc. O biserica care are prezenta Lui D-zeu in mijlocul ei va trai, se va misca si se va inchina cu o incredere linistita in Domnul tot timpul.

Acelasi lucru este adevarat pentru fiecare individ crestin. Daca ai prezenta lui Isus in viata ta, vei experimenta ordinea divina a Lui D-zeu. Vei avea pace si liniste, fara teama sau ingrijorare, fara o fuga incolo si alta incoace ca sa cauti directie, fara sentimentul ca te prabusesti. Vei trai in odihna, stiind ca D-zeu are totul sub control!

Considera exemplele Vechiului Testament despre binecuvantarile pe care prezenta Lui D-zeu a adus vietii urmasilor Lui:

Prezenta Lui D-zeu era asa de evidenta in viata Lui Avraam, chiar si paganii din jurul lui recunosteau diferenta intr viata lui si a lor: "...Abimelec...a vorbit lui Avraam, zicand, D-zeu e cu tine in tot ce faci" (Genesa 21:22). Acest rege pagan spunea, "Avraam, este ceva diferit cu tine. D-zeu te calauzeste, iti poarta de grija si te binecuvanteaza oriunde mergi!"
D-zeu a promis lui Iosua ca nici un inamic nu ii va sta impotriva cand prezenta lui D-zeu este cu el: "Nimeni nu va putea sa stea impotriva ta, cat vei trai. Eu voi fi cu tine cum am fost cu Moise; nu te voi lasa, nici nu te voi parasi. Intareste-te si imbarbateaza-te..." (Iosua 1:5-6). Cand prezenta Lui D-zeu este prezenta cu noi, noi putem fii tari si curajosi-fiindca nici un inamic nu ne poate face nici un rau!
D-zeu a spus lui Ghedeon. "...Domnul este cu tine viteazule...Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, si izbaveste pe Israel..." (Judecatori 6:12-14). Fraza "puterea pe care o ai" in acest verset se refera la versetul anterior-ca "Domnul este cu tine." Vezi ce spune D-zeu? "Ghedeon, este o tarie in tine asa de puternica, incat poate salva pe Israel. Si aceea tarie este prezenta Mea!" Scriptura ni-l descopera pe Ghedeon ca fiind un las-deci, atunci de ca l-a numit D-zeu "viteaz"? Fiindca a vrut sa dovedeasca lui Ghedeon ce poate face orice persoana cand prezentai Domnului este cu ea!
D-zeu l-a avertizat pe Ieremia ca toata natiunea se va intoarce impotriva lui si va respinge profetiile lui. Totusi D-zeu a promis, "...ei se vor razboi cu tine, dar nu te vor birui: caci Eu sunt cu tine ca sa te sca, si sa te izbavesc..." (Ieremia 15:20). D-zeu spunea, "Nu conteaza chiar daca toata tara se va intoarce impotriva ta, Ieremia. Tot ce conteaza este ca prezenta Mea este cu tine. Fii increzator, sunt cu tine!
D-zeu a spus lui Isaia despre o promisiune speciala pe care o face pentru cei pe care El ii iubeste: "nu te teme caci Eu te-am rascumparat, te-am chemat pe nume; esti al Meu. Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; si raurile nu te vor ineca; daca vei merge prin foc, nu te va arde si flacara nu te va aprinde. Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul tau...si Eu te-am iubit..nu te teme caci Eu sunt cu tine..." (Isaia 43:15). D-zeu spunea, "Cu prezenta Mea in tine, poti merge prin orice potop sau foc si sa supravietuiesti. Dar nu numai ca vei supravietui. Vei fi binecuvantat si vei capata favoare prin toate, pentru ca prezenta Mea este cu tine!"

Aceste pasaje din Vechiul Testament nu sunt numai cuvinte moarte de povestiri. Ele sunt scrise ca sa ne incurajeze si sa ne motiveze sa cautam prezenta Lui D-zeu in vietile noastre. Noi putem multumi Lui D-zeu pentru ceea ce prezenta Lui a facut in viata lui Avraam, Iosua, Ghedeon, Ieremia si in tot Israelul. Si totusi fiecare dintre noi are o marturie puternica a ceea ce a facut prezenta Lui D-zeu pentru noi-calauzindu-ne vietile, deschizand usile, dand la o parte obstacole, topind inimi, facandu-ne fara frica.

Am vazut acest lucru dovedindu-se adevarat in viata mea. Poate spui, "Tu doar te lauzi!" Nu -faptul este ca prezenta Lui D-zeu a fost cu mine in ciuda eului meu!

Cand am inceput biserica "Times Square Church" in New York acum zece ani, prezenta Lui Christos emana din noi in tot ce am facut. Imi amintesc intrand intr-un birou vestit al unui producator, in Broadway, in cautarea unui teatru pentru a face o biserica din ea. Secretarele acestui om si autoritatile de acolo erau aruncate la mine; cuvintele si atitudinea lor m-au convins ca nu voi putea sa am o intalnire, eu un lucrator de jos. De fapt, am crezut ca s-ar putea chiar sa fiu dat afara. Dar atunci producatorul a venit din biroul sau -si cand m-a vazut, m-a invitat inauntru!

In urmatoarele cateva saptamani, producatorul si eu am reusit sa ne cunoastem. Uneori se uita la mine peste birou si spunea, "Nu stiu de ce petrec asa de mult timp cu tine. Programul meu este absolut incarcat." Dar oridecateori intram in biroul lui, secretara lui ma impingea printre ceilalti vizitatori, spunand, "Mergi direct inauntru, Reverend- el te asteapta!"

Eventual, acest om si-a vandut teatrul lui ca sa il putem folosi ca biserica "Times Square Church." Chiar in timp ce semna documentele de vanzare, a spus "Nu stiu de ce fac acest lucru!" A fost numai prezenta Lui D-zeu care l-a miscat pentru a vinde aceea cladire noua. Doar dupa cativa ani mai tarziu el si angajatii lui cerseau ca sa il cumpere inapoi!

Am vazut pe D-zeu schimband inimile altor oameni, de asemenea. Omul care a fost proprietarul cladirii de langa cladirea noastra refuza sa ne vanda cladirea ca o anexa la a noastra. Dar cu timpul a devenit un prieten de al meu, si ne-a vandut cladirea. Intre timp spunea, "Cineva acolo sus trebuie sa lucreze pentru tine!"

Aceasta este puterea prezentei Lui D-zeu. Si fiecare crestin poate marturisi in acelasi mod: "Prezenta Lui D-zeu cu mine a facut lucruri marete!"

D-zeu ataseaza o conditite prezentei Lui in vietile noastre. Aceasta conditie se afla in 2 Cronici 15. In capitolul precedent, regele Asa a condus armatele lui Iuda la o mare victorie peste armata de milioane de barbati ai Etiopiei. Totusi Asa a marturisit ca a fost prezenta Lui D-zeu care a risipit pe dusman:

"Asa a chemat pe Domnul Dumnezeul Lui, si a zis: "Doamne numai Tu poti veni in ajutorul celui slab ca si celui tare: vino in ajutorul nostru, Doamne Dumnezeul nostru; Caci pe tine ne sprijinim, si in Numele Tau am venit impotriva acestei multimi...asa ca Domnul a lovit pe Etiopieni dinaintea lui Asa..." (2 Cronici 14:11-12).

In timp ce Asa si armatele lui au condus cu triumf procesul inapoi la Ierusalim, un profet numit Azaria l-a intalnit la poarta cetatii cu acest mesaj de la D-zeu: "Ascultati-ma, Asa, ...Domnul este cu voi cand sunteti cu El; daca Il cautati, Il veti gasi; iar daca Il parasiti, si El va va parasi. Multa vreme Israel a fost fara Dumnezeul Cel adevarat...dar in mijlocul stramtorarii lor s-au intors la Domnul, Dumnezeul Lui Israel, L-au cautat si L-au gasit" (15:1-4).

Aici este secretul obtinerii si mentinerii prezentei Lui D-zeu in viata ta. Domnul i-a amintit lui Asa, negru pe alb fara rezerve: "Asa, nu uita cum ai obtinut victoria aceasta. M-ai cautat cu toata inima ta, intorcandu-te cu totul la Mine, cand ai fost in necaz-si ti-am trimis prezenta Mea la tine. Prezenta Mea a pus dusmanii tai pe fuga!"

Acum Azaria i-a spus lui Asa, "Iti amintesti cum arata Imparatia inainte sa vii tu la putere? Totul era fara echilibru, fara lege, fara directie, fara invatatura dreapta. Fiecare era lege pentru sine, facandu-si voia!"

Aceasta este o imagine curata a multor familii crestine de astazi. Totul e fara ordine, fara autoritate, pace si odihna.

Totusi nu trebuie sa fie in felul acesta. Nici o familie crestina nu trebuie sa ramana fara functie. Promisiunile Lui D-zeu sunt neschimbatoare, si Cuvantul Lui spune, "Pentru restul vietii tale -atat timp cat continui sa Ma cauti-voi fi cu tine. Oridecate ori vei striga la Mine, voi fi gasit de tine intotdeauna!"

Aceasta nu este o teologie complicata. Simplu, daca sotul si sotia impreuna -sau chiar daca unul dintre ei numai-cauta pe Domnul, nu mai e nevoie sa fie in casa lor necazuri sau"fara de lege." Oricine poate avea prezenta Lui D-zeu care vine sa locuiasca cu tine, daca el sau ea doar simplu Il cauta pe El.

"...Domnul se va lasa gasit de tine..." (15:2). Cuvantul evreiesc pentru "gasit" este "matsa", insemnand, "prezenta Lui venind afara ca sa te faca capabil, sa binecuvanteze." Pe scurt, versetul acesta ne spune, "Cauta-L pe Domnul cu toata inima ta, si El va veni la tine cu prezenta Lui. Intradevar, prezenta Lui va fi o putere mareata care va emana din viata ta!"

D-zeu isi face legamantul Lui de har cu fiecare credincios. Acest legamant este intrupat in promisiuni ca, "D-zeu a lasat sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor." "Isus a devenit un blestem pentru noi." "El niciodata nu ne va lasa sau parasi."

Totusi D-zeu face desigur promisiuni speciale pentru cei care sunt determinati sa-Lcaute cu toata inima. O astfel de promisiune este legamantul prezentei Lui D-zeu. Totusi , acest legamant este strict conditionat. Scriptura ne spune clar ca daca noi ramanem prin legea acestui legamant noi vom experimenta incredibila binecuvantare a prezentei Lui D-zeu in vietile noastre. Si nu se refera doar la lucruri despre mantuire. Ci vorbeste despre a fi asa cautatori a Lui D-zeu incat prezenta Lui mareata sa fie turnata peste noi-si sa fie vazuta si cunoscuta de toti!

D-zeu si-a descoperit acest lagamant al prezentei Lui printr-un prooroc anonim care a dus un mesaj lui Eli, marele preot al lui Israel. In acel timp Eli era cazut, slab in Domnul. Domnul ii vorbise, avertizandu-l de faptul ca permitea pacatul si compromisul. Dar Eli a ignorat toate cuvintele Lui D-zeu. Si acum acest prooroc anonim a spus lui Eli, "...Domnul D-zeul lui Israel spune, am spus intradevar casa ta, si casa tatalui tau sa umble inainte Mea pentru totdeauna: dar acum Domnul spune, departe de Mine; caci voi onora pe cel care ma onoreaza, si voi dispretui pe cel care Ma dispretuieste" (1 Samuel 2:30).

Cuvantul "dispretui" are de a face cu D-zeu isi indeparteaza prezenta. Aceasta nu inseamna ca o persoana este blestemata ci doar ca va trebui sa umble in puterea firii sale. D-zeu spunea lui Eli, "Am intentionat sa binecuvantez casa ta, ca sa iti dau favoare. Dar M-ai respins, devenind moale fata de pacat si permitand poftei sa Ma dea la o parte; acum imi voi indeparta prezenta Mea de la tine!"

Multi oameni vin la Christos cu o mare, initiala izbucnire de credinta. Dar cu timpul zelul devine slab, si ei incep sa Il neglijeze pe Domnul. Ei apreciaza usor poruncile Lui si se intorc inapoi la caile lor vechi si pacatoase. Totusi ei cred ca prezenta Lui D-zeu ramane cu ei. Nu -hoax, aceasta este o minciuna, a desiluzie! Biblia ne arata clar: Daca tu Il parasesti pe El, El te va parasi!

Promisiunile Lui D-zeu niciodata nu vor esua. Dar unele -ca legamantul prezentei Lui -sunt absolut conditionate. Ele cer mai mult decat aproape cooperarea noastra. Desigur, D-zeu niciodata nu ne va abandona sau sa inceteze sa ne mai iubeasca. Dar daca ramanem in pacat, prezenta Lui nu va fi cu noi-si vietile noastre nu vor mai fi un insrument al prezentei Sale puternice. Vom trai dupa firea noastra -luptandu-ne, floundering, fara putere sau calauzire!

Cand Israel a fost in pustie, D-zeu si-a manifestat prezenta printr-un nor pentru ei. Acest nor era o manifestare fizica a promisiunii Lui D-zeu de a fi cu poporul Lui. Se cobora zi si noapte si acoperea cortul. Si actiona ca si un ghid pentru fiecare undertaking. Cand norul se misca, ei se miscau, si cand el se oprea, ei stateau. Poporul nu avea nevoie sa tina adunari de comitet pentru a-si afla directia in viitor. Isi puneau increderea in acel nor vizibil al prezentei Lui D-zeu.

Azi, tot acelasi nor al prezentei Sale vine peste tine in camaruta ta de rugaciune. Te asteapta in fiecare zi ca sa te inchida in pacea Sa. Te va conduce, te va imputernici si iti va da pace. Iti va da calauzire detaliata pentru casa ta, serviciul tau si relatiile tale cu oamenii.

Camaruta ta poate fi oriunde - in dus, pe autobuz cand mergi la servici, in timp ce lucrezi. Poti sa lasi totul afara si sa spui, "Doamne, am o jumatate de ora chiar acum. Te iubesc Isuse, si ma inchin Tie. Acesta este timpul meu numai cu Tine!"

Este un lucru minunat sa fi inchis cu D-zeu, dezvoltand o viata consistenta de rugaciune. D-zeu promite ca in timp ce devii un slujitor care cauta si se roaga, prezenta Lui se va arata in viata ta-inchizand si deschizand usi si facand lucrarea Lui divina in jurul tau. Totusi ceva mai mare dacat aceasta se va intampla: Prezenta Lui D-zeu te va conduce intr-o revelatie a slavei Sale!

Este o diferenta intre prezenta Lui D-zeu si gloria Sa. Mai multi crestini cunosc prezenta Lui -lucrarea Lui mareata in vietile lor-dar putini cunosc gloria Sa. In Exodul, ni se da o mica imagine din aceasta diferenta: "Atunci un nor a acoperit cortul intalnirii si slava Domnului a acoperit (umplut) cortul (Exod 40:34).

Apostolul Pavel scrie ca corpurile tuturor credinciosilor sunt corturi ale Lui D-zeu: "Nu stiti ca voi sunteti Templul Lui D-zeu si ca Duhul Lui D-zeu locuieste in voi?" (1 Corinteni 3:16). Ca si Isrealitii care traiau sub norul prezentei Lui D-zeu, noi suntem constant sub acoperamantul harului Lui D-zeu. Dar care este diferenta dintre a vedea prezenta lui D-zeu si a vedea gloria Sa?

Moise L-a cautat pe D-zeu pentru o continua manifestare a prezentei Sale: "...Ca sa Te cunosc" (Exod 33:13-14). Si D-zeu i-a raspuns, "...Prezenta Mea va merge cu tine, si iti voi da odihna" (versetul 14).

Pentru majoritatea credinciosilor cererea lui Moise ar fi destul. Toti vrem prezenta Lui D-zeu -sa ne conduca, sa ne directioneze, sa ne dea putere, sa ne binecuvanteze. Intr-adevar, ce mai mult si-ar dori un credincios? Dar avand asigurarea prezentei Lui D-zeu nu a fost de ajuns Lui Moise. El a stiut ca este mai mult. Si el a strigat, "...Te rog, arata-mi slava Ta" (versetul 18).

D-zeu a aratat lui Moise slava Sa. Dar nu i-a aparut intr-un ceva nor luminos sau intr-un nor demonic cu cutremur de pamant sau intr-o demonstratie de putere care cutremura pamantul. Nu, D-zeu si-a exprimat gloria intr- o simpla revelatie a naturii Sale: "Domnul a trecut pe dinaintea lui, si a strigat: "Domnul, D-zeu este un D-zeu plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie, care isi tine dragostea pana in mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul..." (34:6-7). Gloria Lui D-zeu a fost o revelatie a bunatatii Sale.

Am auzit multi crestini spunand, "O, cum gloria Lui D-zeu s-a coborat peste biserica noastra aseara! A fost o asa incredibila lauda, si oamenii erau cazuti in Duhul." Dar aceasta nu este o dovada manifestarii slavei Lui D-zeu. Nu are nimic de a face cu D-zeu peste simturile umane. Nu include o revelatie a cine este El!

Unii s-ar putea sa zica, "Dar ce spui despre experienta apostolilor pe Muntele Transfigurarii? Nu a fost manifestarea gloriei Lui D-zeu? A fost o lumina puternica si miraculoasa aparenta a lui Moise si Ilie."

Dar slava Lui D-zeu nu a fost in Moise sau Ilie sau in spectaculoasa lumina. Ci, gloria Lui a fost in Isus: "..fata Lui a stralucit ca soarele, hainele I s-au facut albe ca lumina...si din nor s-a auzit un glas care zicea, Acesta este Fiul Meu prea iubit, in care Imi gasesc placerea Mea: de El sa ascultati!" (Matei 17:2-6).

D-zeu spunea, "Aici este slava Mea personificata-in Christos!" Intr-adevar, Isus este plinatatea a tot ce D-zeu spunea ca El este lui Moise-plin de har, milostiv, indelung rabdator, plin de dragoste si adevar, avand mila pana la cel de al miilea neam, iarta faradelegea si pacatul. Si acum Domnul spunea, Aici este o imagine "vie a slavei Mele. Este totul intrupat in Fiul Meu!"

Am auzit unii crestini spunand, "Daca Domnul mi-ar da doar o viziune a groazei care este in Iad, niciodata nu L-as parasi. As trai pentru Isus in fiecare zi!" Nu - acea viziune niciodata nu va tine pe nimeni. Numai o viziune a cine este Isus-a gloriei Sale, har si mila-ne va pastra sfinti. Cunosc un om care a fost aproape de moarte si a experimentat tocmai niste viziuni ale Iadului de acest fel. Dupa aceea a jurat ca isi va dedica viata Lui Christos. Dar in cateva saptamani acea viziune a murit si s-a intors inapoi la caile lui pacatoase.

D-zeu vrea sa ne deschidem ochii catre"...bogatia slavei mostenirii Lui in sfinti..." (Efeseni 1:18). El spune, "Toata gloria pe care i-am descoperit-o lui Moise este intrupata in Fiul Meu. Si acum vi L-am dat voua ca mostenire. Ai dreptul sa Il cunosti intoata slava Sa!" "In El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii" (Coloseni 2:9).

De ce a cautat Moise asa de disperat o viziune a slavei Lui D-zeu? Cred ca motivul este gasit in acest verset: "Acolo Ma voi intalni cu copiii lui Israel, si locul acela va fi sfintit de slava Mea" (Exod 29:43). Cuvantul "sfintit" aici inseamna "facut curat." In alte cuvinte D-zeu spunea: "Moise, in timp ce tu si poporul va inchinati Mie, va voi intalni si va voi da prezenta Mea. Si cand Imi voi descoperi slava Mea voua, va va curati!"

Acesta este unul dintre cele mai puternice versete in toata Scriptura. Ofera speranta pentru toti aceia care se lupta ca un pacat ascuns (insistent) si doreste sa fie liber si curat. D-zeu spune, "Templul tau va fi facut curat de o revelatie a slavei Mele. Si acea revelatie este la dispozitia ta chiar acum-in Fiul Meu, Isus Hristos!"

Unde putem gasi aceasta revelatie a Lui Christos? O gasim numai daca venim la Scripturi! Pavel ne spune ca in timp ce lasam Cuvantul Lui D-zeu sa ne reflecteze o revelatie crescanda a Lui Christos, vom fi schimbati din slava in slava: "Noi toti privim cu fata descoperita ca intr-o oglinda slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului" (2 Corinteni 3:18).

Aceasta revelatie a gloriei Lui D-zeu ne va pregati sa pastam putere pentru vietile noastre: "...peste toata slava va fi un adapost" (Isaia 4:5). In alte cuvinte, slava Lui D-zeu ne va pastra curati in cea mai rea ora a noastra. Satan poate sa ne minta, "Esti invins! Esti un inselator, un mincinos, un adulter." Dar noi putem raspunde, "Nu, diavole. Am un Mare Preot-si sunt schimbat de o viziune a slavei Sale!

Cand D-zeu a descoperit toate aceste lucruri despre natura Sa lui Moise, de asemenea i-a dat o revelatie deplina ca "...nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat..." (Exod 34:7). Azaria a proorocit lui Asa in cea mai prospera ora, "Daca vei dispretui slava Lui D-zeu-daca iti scuzi pacatul si neglijezi pe Domnul-El nu te va curati!" "...Domnul este cu voi cand sunteti cu El; si daca Il veti cauta Se va lasa gasit de voi; dar daca Il veti parasi, si El va va parasi" (2 Cronici 15:20).

Ceea ce D-zeu ne spune aici este simplu: "Fa-ti timp ca sa Il cunosti pe Fiul Meu! Cauta Cuvantul Meu si cauta-Ma in locul tau secret de rugaciune, in camaruta ta. Apoi, in timp ce locuiesti in prezenta Mea, ochii tai vor incepe sa se deschida pentru slava Mea. Este descoperita in Christos. El este deplina revelatie a dragostei Mele, har, mila , bunatate.

"In timp ce continui sa reflectezi asupra acestei revelatii, te va purifica si te va curati-pentru ca vei deveni tot mai mult ca Isus. In timp ce vezi cat de iubitor si milostiv este fata de tine, vei deveni mai iubitor si mai milostiv fata de altii. Si aceea va fi slava Mea descoperita in tine1"

Iubitule, opreste-te din a mai cauta un semn. Opreste-te din a astepta ceva forta sa zguduie cladirea bisericii tale, sau un predicator sa puna mainile peste tine si sa iti rezolve toate problemele. Cauta-L numai pe Domnul! Cuvantul Lui spune clar - ori te vei bucura de prezenta Lui ori vei fi dispretuit: "Caci Domnul isi intinde privirile peste tot pamantul ca sa sprijineasca pe aceia a caror inima este intreaga a Lui..." (16:9). Cauta-L cu toata inima ta, si doreste prezenta Lui in viata ta de fiecare zi. Atunci vei experimenta incredibila slava a Lui D-zeu!

Prietenii Tai Conteaza Pentru D-Zeu!

wcadmin — Mon, 05 May 2008 11:07:31 -0500

Pe cine numesti tu cei mai apropiati prieteni ai tai? Ori crezi ori nu crezi, aceasta intrebare este un lucru de mare importanta pentru D-nul. Si aceasta pentru ca prieteniile tale vorbesc mai tare - catre D-zeu si lume - despre conditia inimii tale.

Te-ai gandit vreodata sa te rogi, "D-ne ce crezi despre prieteniile mele? Sunt placute Tie - sau nu iti fac placere?" Faptul este ca un prieten neprihanit poate sa pregateasca o cale pentru binecuvantarea si favoarea Lui D-zeu, pentru ca el te incurajeaza catre o viata neprihanita. Pe de alta parte, un prieten care nu traieste in neprihanire, poate fi un lant catre orice fel de rau, ducandu-te la legaturi teribile.

In timp ce folosesc cuvantul "prieten" in acest mesaj, nu ma refer la cei din familie ca membri, ca sotul sau sotia, parinte sau copil. Definitiia mea aici pentru un prieten este cineva cu care esti aproape asociat - unul in care te increzi in mod natural. Pe scurt, un prieten este cineva cu care umbli, vorbesti si iti descarci sufletul.

Desigur, poate ai cercuri de prieteni diferite. Ai un cerc "de afaceri," care include conlucratorii tai, parteneri sau clienti. Si ai un cerc " social," incluzand acei oameni cu care te asociezi la un nivel de suprafata. De asemenea poti avea contact cu cunostinte necrestine. Apostolul Pavel spune ca este imposibil pentru noi sa evitam aceste feluri de contacte - altfel ar trebui sa parasim lumea cu totul!

Totusi cercul de prieteni de care Lui D-zeu ii pasa cel mai mult este cercul tau intim - prietenii tai de catarama. Acestia sunt oamenii pe care ii iubesti mai mult, si care au o influenta in viata ta. Sunteti natural atrasi unul de altul, si sunteti de acord cu majoritatea lucrurilor - asa ca va simtiti in siguranta sa va deschideti inima unul fata de celalalt. Pe scurt, aveti o afinitate unul cu celalalt.

Inimile noastre trimit constant semnale - mesaje care atrag in altii ce este cel mai adanc in noi. Am vazut acest adevar ilustrat cu putere in adunarea noastra in Times Square Church. Pe moment - o femeie plina de pofte, senzuala poate sa intre pentru prima data in biserica si sa se uite imprejur. In cateva minute, ea va face o conectie cu fiecare barbat din adunare care are un ochi ce se roteste, plin de pofte. Caracterul ei chiar trimite semnale care atrage inimi.

In timpul unui serviciu, am observat cu uimire cum o conectie era facuta intre doi drogatici. Unul dintre ei a iesit dintr-un program de reabilitare, niciodata nerenuntand la obiceiul lui de a consuma cocaina. Asa cum statea in adunarea noastra, a studiat fiecare fata - si curand a facut o conectie cu un alt tip care se lupta cu consumul de droguri. Dupa serviciu, am vazut pe cei doi tineri iesind pe strada impreuna, vorbind in secret. Acolo s-a intamplat o atractie care nu era sfanta - si duhul lor s-a conectat!

Pe de alta parte, o data am observat cu interes un student dedicat Lui D-zeu, el fiind la seminar, care frecventa serviciile noastre. Ma intrebam pe cine va gasi acest tanar ca prieten. Apoi intr-o seara dupa serviciu, l-am vazut vorbind cu alti doi credinciosi foarte devotati. Ceva despre acest tanar i-a atras pe acei oameni devotati - si semnalul a fost prins!

Acum, Biblia ne spune ca noi nu nu trebuie sa fim in nestiinta despre seductiile diavolului. Si unul dintre cele mai comune atacuri ale diavolului fata de noi este sa aduca pe cineva in cercul nostru de prieteni care este sub deceptie - un agent al Iadului care este intr- o misiune de a ne distruge.

Satan foloseste aceasta tactica in special cu crestinii singuratici sau care au multa mila. El incearca sa intoarca bunatatea unui om care nu discerne intr-o afinitate cu un duh rau!

O data am avut un prieten slujitor al D-lui care a fost eliberat de o problema de bautura cu ani in urma. Cumva a dezvoltat o prietenie apropiata cu un pastor care traia cu sute de mile departare - un om care niciodata nu a fost eliberat de alcoolismul sau propriu. Cei doi au inceput sa conduca servicii de trezire si sa-si impartaseasca poverile. Si curand acel predicator a convins pe prietenul meu ca nu era nici un rau in a bea moderat. L-a sedus pe prietenul meu inapoi la bautura - si in scurt timp, amandoi barbati au devenit alcoolici, si-au pierdut bisericile si au sfarsit pe strazile New Orleansului.

Cred ca diavolul a trimis pe acest om bautor in viata prietenului meu. Satan a stiut ca nu poate sa ajunga la el prin nici o alta cale asa ca a adus in viata lui pe un presupus prieten, sa il distruga!

Regele Iosafat a fost un om neprihanit care a domnit peste Iuda cand imparatia lui Israel a fost divizata. Inima acestui om a fost total dedicata Domnului, si el a fost binecuvantat si onorat deasupra tuturor celor din generatia lui: "Si Domnul a fost cu Iosafat pentru ca a umblat in caile dintai ale tatalui sau David..." (2 Cronici 17:3).

Dar, Scriptura spune ca Iosafat a facut o legatura cu regele Ahab, care domnea in Imparatia Israelului de Nord: "Iosafat a avut bogatii si cinste din belsug, si s-a incuscrit cu Ahab" (18:1). Biblia spune despre Ahab, "...(el) Ahab a facut mai multe rele decat toti imparatii lui Israel care fusesera inaintea lui, ca sa manie pe Domnul D-zeul lui Israel" (1 Regi 16:33).

Poate te intrebi - cum a putut un rege neprihanit ca Iosafat sa se incuscreasca cu un om asa de pacatos? Cred ca exista un singur motiv pentru aceasta alianta nesfanta: A fost o parte a unui complot satanic ca sa-l distruga pe neprihanitul de Iosafat!

Vedeti, Iosafat a curatit tara, indepartand toti idolii lui Baal si omorand pe fiecare profet idolatru. Dar sotia raului de Ahab, Izabela, s-a inchinat lui Baal - si a stiut ce a facut Iosafat idolilor ei. Asa ca si-a pus privirile sa darame pe acest om neprihanit!

Izabela a facut un plan cu fiica ei rea, Atalia, ca sa infiltreze teritoriul neprihanit a lui Iosafat. Curand, tanara Atalia l-a intalnit pe fiul lui Iosafat, Ioram - si ea si-a folosit toate farmecele ei feminine ca sa castige inima lui. Planul a mers: Ioram a decis sa se casaotoreasca cu Atalia - si el a mers la tatal sau ca sa ceara binecuvantarea sa. Ca un nebun, Iosafat a fost de acord. Cand Scriptura spune ca Iosafat s-a incuscrit cu Ahab, inseamna ca s-au unit prin casatorie. Diavolul trebuie sa fi dansat de bucurie la aceasta unire! Acum Iosafat va avea contact constant cu raul de Ahab si va fi supus farmecelor fiicei lui rele. Simplu zis, raul a intrat cercul intern a lui Iosafat!

Bineinteles, cand Iosafat a murit, Ioram a luat tronul - si Izabela a inceput sa conduca. Natiunea s-a intors repede la idolatrie. Si Ioram chiar a terminat omorandu-si pe cei sase frati ai sai. Dar, acestea au fost doar inceputul varsarii de sange in toata Iuda.

Si totul s-a intamplat pentru ca Iosafat si-a permis sa se incuscreasca cu un om fara de D-zeu. Tragedia este ca, el nu a fost obligat sa o faca. Vedeti, ar fi fost imposibil pentru Ioram sa se insoare cu Atalia daca Iosafat nu ar fi aprobat. De ce nu a spus Iosafat fiului sau, "Aceasta femeie pe care o iubesti este plina de idolatrie - este in razvratire fata de Domnul! Ea iti va da numai sfaturi rele si te va intoarce de la D-zeu. Iti spun, Ioram - termina aceasta relatie chiar acum, inainte ca sa te distruga!" Dar, Iosafat niciodata nu a spus nimic.

Ca adaugare, Iosafat a avut scripturile la dispozitia lui, in care David a afirmat foarte clar: "Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi, si nu se aseaza pe scaunul celor batjocoritori!" (Psalmul 1:1). "Sunt prieten cu toti cei ce se tem de Tine, si cu cei ce pazesc poruncile Tale" (119:63). Iosafat a stiut toate acestea - si totusi el nu a luat nici o hotarare!

Casatoria lui Ioram si Atalia a adus un fiu numit Ahazia, care a luat tronul cand a fost de patruzeci si doi de ani. Biblia spune despre acest om, "El a umblat in caile casei lui Ahab, caci mama-sa ii dadea sfaturi nelegiuite" (2Cronici 22:2-3). Dintr-o data Atalia a devenit judecatoare in Iuda. Si Scriptura ne spune ca aceasta femeie rea "...a omorat tot neamul imparatesc a lui Iuda" (versetul 10).

Sunt convins ca acesta a fost planul diavolului de la inceput pe tot parcursul - ca sa distruga samanta dumnezeiasca a lui Iuda! Vedeti, aceasta a fost linia lui David - si Scriptura a proorocit ca din aceasta genealogie va veni Mesia.

Preaiubitilor, voi puteti fi siguri ca diavolul ar incerca orice ca sa taie samanta lui Christos. Tot asa, daca esti un urmas a lui Isus - daca acum esti in genealogia sangelui Lui Christos - Satan va incerca sa aduca in viata ta pe cineva care sa distruga tot ce este bun in tine!

Chiar acum, poate te gandesti, "Asteapta putin - eu nu vreau sa incep sa ma indoiesc de prietenii mei. Nu vreau ca dintr-o data sa devin suspicios asupra lor." Raspunsul meu pentru tine este, daca ei sunt prieteni adevarati - daca sunt legati de inima ta in Duhul Lui Christos - tu nu ai de ce sa te temi in a examina prieteniile tale cu ei. Si mai bine te-ai uita la toate prieteniile tale in lumina Scripturii - sau iti vei putea sa-ti pierzi chiar al tau suflet!

Este usor sa determini daca prieteniile tale apropiate sunt de la D-zeu, sau daca au fost plantate de inamic ca sa te distruga. Simplu gandeste-te la prietenul tau cel mai bun, si apoi raspunde la aceste intrebari:

Barfeste prietenul tau, musca sau spune lucruri rele despre altii?
Se argumenteaza cu Scriptura, intr-o continua dezbatere, nicodata neajungand la adevar?
Numeste el pe oamenii lui D-zeu "farisei"?
Detectezi in cuvintele lui un spirit de neascultare, invidie sau suspiciune?
Scuipa el cuvinte otravitoare despre partenerul de viata? (sot, sotie?)
A reusit el sa-ti planteze ganduri rele in mintea ta despre altii?
Ai inceput sa te insotesti cu el la a scuipa amaraciune?

Daca prietenul tau se potriveste cu aceasta descriptie - si incepi sa te departezi de Isus din cauza acestei relatii - atunci tu poti sa stii ca diavolul a plantat persoana aceea in viata ta. Are duhul lui Ahab - si a fost trimis sa distruga lucrarea lui Christos in tine!

Pe de alta parte, un adevarat prieten bun intotdeauna va lua partea Cuvantului Lui D-zeu in orice cauza, si nu numai partea ta pentru ca sunteti prieteni. Un astfel de prieten nu te va sfatui sa te dedai la amaraciunea pacatului. Dimpotriva, te va iubi indeajuns sa iti spuna adevarul.

Sa va arat ce se intampla cu fiecarecopil a Lui D-zeu care se imprieteneste cu un om amar, rau. Sunt trei consecinte groaznice:

Biblia ne spune ca ca imparatia lui Iosafat a fost pasnica pana la acest punct: "Groaza D-lui a apucat toate imparatiile tarilor dimprejurul lui Iuda, si n-au t facut razboi impotriva lui Iosafat" (2Cronici17:10). Iuda a fost binecuvantat si a prosperat, si nimeni nu indraznea sa vina impotriva lor.

Dar dupa ce Iosafat s-a incuscrit cu Ahab, Scriptura spune, "...Ahab...l-a rugat (pe Iosafat) sa se suie la Ramot din Galaad...si Iosafat i-a raspuns, Eu ca tine, si poporul meu ca poporul tau, vom merge la lupta impotriva lui cu tine" (18:2-3). Iosafat de bunavoie s-a lasat tras intr-un razboi fara speranta - in care D-zeu nu a avut nici o parte!

Cuvantul ebraic pentru "a ruga 'aici inseamna' o seductie." Iosafat si-a permis sa fie sedus de Ahab intr-un razboi, raspunzand, "eu sunt ca si tine." In alte cuvinte: "Eu sunt prietenul tau, deci sunt cu tine toata calea. Nu te voi lasa jos. Poti conta pe mine!"

Este prietenul tau apropiat plin de amaraciune, ura, manie - si intr-un razboi de anumit fel? Este implicat intr-un razboi de casnicie, familie, razboi personal? Si esti tu ca un Iosafat pentru el, oferindu-i ajutor si incurajare? Daca da, atentie - esti aproape sa fi sedus in el cu totul!

Da, asa e - foarte curand te vei afla in mijlocul haosului prietenului tau - si ti se va cere sa te ridici impotriva, sa iei o atitudine. Daca prietenul tau este intr-o casatorie tullburata, de exemplu, tu vei fi fortat sa iei partea cuiva, sa iei o parte. Si vei sfarsi prin a simpatiza cu el (a simti parere de rau pentru el) - pana chiar si la divort!

Ai grija, crestine - cand dai incurajare sau comfort cuiva care este in razvratire, iei o parte impotriva Duhului Sfant. Si acest lucru te face partas la pacatul acelei persoane. Tragic, cand Iosafat s-a unit cu Ahab in razboi, el numai si-a grabit prietenul de-a lungul caii de distrugere!

Recent, o femeie a venit la mine dupa ce si-a parasit sotul. M-a privit direct in ochi si mi-a spus, "D-zeu mi-a vorbit clar. Mi-a spus ca a trebuit sa il las pe sotul meu, pentru ca El are ceva mai bun pentru mine decat aceasta casatorie." Tragic, prietena cea mai buna a acestei femei "a primit acelasi cuvant de la Domnul" - si a incurajat-o sa divorteze!

Daca ai un prieten rau in cercul tau intim, iti va da toate asugurarile pe care le vrei, chiar daca esti in eroare. De fapt, Satan iti va umple capul cu vocile proorocilor falsi, toti pretinzand ca spun adevarul. Ei vor spune, "Du-te inainte - totul este in regula. D-zeu este in urma ta." Dar ei te vor conduce chiar la punctul distrugerii.

Sunt sigur ca Iosafat a fost convins ca el actiona in neprihanire cand a zis ca il va insoti pe Ahab in razboi. De fapt, Scriptura spune, "Iosafat a spus regelui lui Israel, intreaba, te rog, pe Domnul astazi" (2 Cronici 18:4). El a spus, "haide sa intrebam pe D-nul in legatura cu aceasta situatie. Nu vom actiona pana ce nu vom auzi de la El!"

Asa ca Ahab a chemat pe cei patru sute de prooroci falsi; "...Si ei au spus, Suie-te: Caci Domnul ii va da in mainile tale" (versetul 6). Iosafat a vrut un om pe care el il stia ca era sfant. Asa ca Ahab a trimis dupa proorocul Mica, care a fost intemnitat pentru a vorbi adevarul.

Cand Mica a aparut pe scena, acest om fara frica a batjocorit tot ce avusese loc. El chiar a proorocit moartea lui Ahab, spunand, "...Am vazut pe tot Israelul risipit pe munti, ca niste oi fara pastor..." (versetul 16). El a spus, "o sa mori in batalie, Ahab. Si poporul Lui D-zeu va fi imprastiat pe dealuri!"

D-zeu si-a facut clar cuvantul fata de Ahab si Iosafat, nelasand nici o indoiala despre ce gandea El in legatura cu toata afacerea aceasta: "Este sortit esecului! Mergeti spre riscul vostru. Nimic decat moarte si infrangere va asteapta pe campul de lupta!"

La acest punct, Iosafat parea binevoitor sa asculte adevarata proorocie. Parea sa doreasca sa faca tot ce D-zeu ii spunea. Dar, pentru secole intregi teologii s-au minunat de ce s-a intamplat la pasul urmator: Cand cuvantul clar a venit, Iosafat l-a ignorat!

Mica parea sa simta ezitarea lui Iosafat de asculta. Si a sfarsit avertizarea lui cu aceste cuvinte: "...Ascultati, voi oameni" (verset 27). Cred ca Mica se uita direct la Regele Iosafat si spunea, "Tu, domnule - asculta cuvintele mele! Toata aceasta este o deceptie demonica. Poate duce numai la distrugere! Nu poti vedea ca prietenia ta cu Ahab este toata gresita? Este un idolatru! Te rog, nu asculta toate aceste voci mincinoase."

Dar, incredibil, chiar urmatorul verset se citeste: "Dar regele lui Israel si Iosafat regele lui Iuda s-u urcat la Ramot-Galaad" (verset 280. Iosafat a plecat sa se lupte impreuna cu Ahab - total ignorand avertismantul Lui D-zeu!

Preaiubitule, poti sa te lauzi cat vrei ca iubesti Cuvantul Lui D-zeu si vrei sa Il asculti. Dar daca nu te desparti de deceptia (inselaciunea) prietenilor rai si sa cauti discernerea Duhului Sfant, vei termina prin a ignora Cuvantul Lui D-zeu!

S-ar putea sa-ti insotesti prietenul in lupta lui - dar cand esti pe punctul de a pierde, el te va inmana inamicului. Tocmai aceasta s-a intamplat lui Iosafat, cand el a mers la lupta cu Ahab. Regele rau l-a pus pe Iosafat sa fie omorat: I-a spus sa se imbrace in hainele lui imparatesti, in timp ce Ahab insusi s-a imbracat ca un soldat. Astfel, s-a gandit Ahab, asirienii nu vor merge dupa el ci dupa Iosafat.

Ironic, Ahab a fost omorat de o sageata care l-a strapuns printr-un loc mic in armura sa. Si deodata, Iosafat a fost inconjurat de soldati inamici, care erau gata sa il taie in bucati. Regele a stiut ca era fata in fata cu moartea - si a strigat catre D-zeu pentru ajutor. Scriptura ne spune, "...si Domnul l-a ajutat; si D-zeu i-a facut sa se departeze de el" (verset 31).

Lupta a fost un dezastru, asa cum Mica a proorocit. Armata lui Israel au fugit ca niste oi fara pastor. Si Iosafat s-a retras la Ierusalim, prietenul lui Ahab mort si armatele sale infrante. A fost numai prin harul Lui D-zeu ca el a scapat viu!

Imi pot imagina gandurile care trebuiau sa fie in mintea lui Iosafat in timp ce se grabea inapoi la Ierusalim: "Oh, Dumnezeule - multumesc ca m-ai scapat! Acum vad pericolul umblarii cu o companie rea. Niciodata nu o sa mai fac asa ceva, Doamne! Nu o sa mai fiu o parte din acel sistem lumesc. Totul s-a terminat acum!"

Dar nu a fost totul terminat. D-zeu inca avea o controversa cu acest om!

In timp ce Iosafat mergea acasa, D-nul a trimis un prooroc ca sa il intalneasca, cu aceste cuvinte tari: "Iehu, fiul proorocului Hanani, i-a iesit inainte, si a zis imparatului Iosafat, cum de ai ajutat pe cel rau, si ai iubit pe cei ce urasc pe D-nul? Din pricina aceasta este maniat D-nul pe tine" (2 Cronici 19:2).

D-zeu spunea lui Iosafat, "Nu cunosti pericolul si consecintele a ceea ce ai facut. Poate gandesti ca e un lucru usor sa te incuscrezi cu cineva care este impotriva Mea. Ahab a fost inamicul Meu - un idolatru - si tu te-ai imprietenit cu el. Ai ascultat la vorbirile lui rele si ai fost indulgent cu murdaria lui. Dar totusi nu ai luat nici o impotrivire impotriva acestuia, Iosafat. Am o controversa cu tine asupra acestui lucru!"

La acest punct, poate te gandesti, "Inteleg ca Ahab a fost rau. Dar dupa cate consider eu pe prietenii mei, nu este nici o cale sa gandesc despre ei ca inamicii Lui D-zeu." Dar, cosidera pasajele din Scriptura:

"Cel care nu este cu Mine este impotriva Mea..." (Luca 11:23). Ia prietenul tau partea D-lui in toate lucrurile?

"Razvratirea nu este mai putin vinovata ca vrajitoria..." (1 Samuel 15:23). Este sfatul prietenului tau plina de razvratire?

"...cel ce osandeste pe cel nevinovat... (este o) scarba inaintea D-lui" (Proverbe 17:15). Vorbeste prietenul tau de rau pe oamenii Lui D-zeu?

Aceasta nu este o joaca! Prietenii tai sunt un lucru serios pentru D-zeu - pentru ca actiunile lor au consecinte serioase: "Iti dedai limba la rau, si limba ta vorbeste inselaciune. Stai si vorbesti impotriva fratelui tau; vorbesti de rau...Ascultati aceasta, voi care uitati pentru ca actiunile lor au consecinte serioase."

Ascultati de proorocul Isaia: "El a zis, Negresit, ei sunt poporul Meu...in dragostea si indurarea Lui i-a rascumparat...Dar ei au fost neasultatori, si au intristat pe Duhul Lui Cel Sfant: iar El li s-a facut vrajmas si a luptat impotriva lor" (Isaia 63:8-10). D-zeu se intoarce de fapt impotriva acelora care ignora Cuvantul Sau!

In cazul lui Iosafat, D-zeu a adus razboi si necaz in Iuda: "Dupa aceea fiii lui Moab si fiii lui Amon, si cu ei niste Maoniti, au pornit impotriva lui Iosafat" (2 Cronici 20:1). Pana la acest moment Iuda s-a bucurat de o mare pace. Dar acum Iosafat vedea inamici venind la el din toate partile, inspaimantandu-l sa distruga Imparatia sa!

Pavel scrie, "Mania lui D-zeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui D-zeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor, care inaduse adevarul in nelegiuirea lor" (Romani 1:18). Apostolul aici vorbeste despre oameni care cunosc adevarul dar il ignora, pretinzand ca nu exista. Simplu zis, mania Lui D-zeu este peste toti care ascund /opreseaza adevarul, nefacand nimic cu el - ca si regele Iosafat!

Slava D-lui, Scriptura spune, "Iosafat, in spaima sa si-a indrepta fata sa caute pe D-nul, si a vestit un post pentru tot Iuda (2 Cronici 20:3). Regele s-a smerit si s-a pocait: "Iosafat s-a plecat cu fata la pamant si tot Iuda si locuitorii Ierusalimului s-au aruncat inaintea D-lui sa se inchine inainte Lui" (verset 18).

D-zeu a raspuns zdrobirii lui Iosafat prin a da lui Iuda o victorie totala impotriva Moabitilor. In final, Biblia spune, "...si Imparatia lui Iosafat a fost linistita: pentru ca D-zeu i-a dat pace de jur imprejur" (verset 30).

Aceasta problema de a alege prieteni cu intelepciune si cu atentie este o problema de viata. Faptul este ca, poti sa scapi de o relatie neinteleapta - dar sa sari in alta!

Scriptura ne spune ca istoria lui Iosafat s-a terminat tragic: "Dupa aceea, Iosafat s-a unit cu imparatul lui Israel, Ahazia, a carei purtare era nelegiuita... (verset 35).

Iosafat a facut acelasi lucru din nou! S-a incuscrit cu Ahazia, doar asa cum a facut cu Ahab.

De data aceasta D-zeu a trimis un prooroc la Iosafat zicand, "...Pentru ca te-ai unit cu Ahazia, Domnul iti nimiceste lucrarea..." (verset 37). Duhul Lui D-zeu a parasit pe acest om care era o data neprihanit - pentru ca el nu vroia sa asculte!

Iubitule, Biblia este foarte clara cu privire la aceasta problema de prietenii: "Nu te imprieteni cu omul manios; si nu te insoti cu un om iute la manie ca nu cumva sa te deprinzi cu cararile lui, si sa-ti ajunga o cursa pentru suflet" (Proverbe 22:24-25). "Dar pentru cei ce apuca pe cai laturalnice, Domnul ii va nimici impreuna cu cei ce fac rau!" (Psalmul 125:5).

Pune un "gard" astazi. Daca ai prieteni rai in cercul tau intim, scapa-te de ei! D-zeu in mila Sa te va elibera din legaturile inamicului, asa cum a facut lui Iosafat. Dar faptul este ca, niciodata nu te poti opri din a fi alert la incercarile lui Satan sa puna pe cineva in viata ta ca sa distruga lucrarea Lui Christos in tine.

Roaga-te, "Doamne, deschide ochii mei la toate prieteniile mele! Ajuta-ma sa le vad clar, daca sunt bune sau rele, iti fac sau nu placere. Fie ca toate prieteniile mele sa iti aduca slava tie!