Luați în considerare modul în care Dumnezeu Însuși a descris relația Sa cu Avraam: „Avraam, prietenul meu” (Isaia 41:8). De asemenea, Noul Testament ne spune: „Avraam a crezut pe Dumnezeu... și el a fost numit prietenul lui Dumnezeu.” (Iacov 2:23)

„Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paște oile, îi va zice, când vine de la câmp: „Vino îndată și șezi la masă”? Nu-i va zice mai degrabă: „Gătește-mi să mănânc, încinge-te și slujește-mi până voi mânca și voi bea eu; după aceea, vei mânca și vei bea și tu”? Va rămâne el îndatorat față de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred. Tot așa și voi, după ce veți face tot ce vi s-a poruncit, să ziceți: „Suntem niște robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.” (Luca 17:7-10)

Pavel ne spune că Dumnezeu ne-a adoptat pentru că, pur și simplu, ne iubește: „după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.” (Efeseni 1:5-6)

Poate că spui: „Știu că Cuvântul lui Dumnezeu spune că sunt acceptat și știu că Isus mi‑a oferit intrare liberă la tronul harului, dar mi-este prea rușine să mă apropii, încă mă confrunt cu ispite puternice și încă mai păcătuiesc ocazional. Singura rugăciune pe care o pot rosti este: „Doamne, ajută-mă!”

După ce Petru și Ioan au slujit unui cerșetor olog în afara porții templului și după ce acesta a fost vindecat, ei au început să predice cu îndrăzneală pocăința și să slujească oamenilor. „Mulți din cei ce auziseră cuvântarea au crezut; și numărul bărbaților credincioși s-a ridicat aproape la cinci mii.” (Fapte 4:4) Ca rezultat al mărturisirii lor, Petru și Ioan au fost aduși înaintea marelui preot și a bătrânilor: „Cu ce putere sau în numele cui ați făcut voi lucrul acesta?” (4:7)

Când Isus era mai mic, câțiva oameni L-au văzut în templu; alții L-au întâlnit în atelierul de tâmplărie, unde El muncea din greu, dar cine ar fi putut crede că Isus era Dumnezeu întrupat în timp ce El repara scaunele rupte? Doar era fiul lui Iosif, un tânăr plăcut care știa multe despre Dumnezeu.

„Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.” (Efeseni 2:22) Cuvântul grec pentru locaș, așa cum este folosit aici, înseamnă „o reședință permanentă”.

David a spus despre Domnul său: „Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei.” (Psalmul 23:5). Isus a spus: „De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, ca să mâncați şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea.” (Luca 22:29-30).

Singurul lucru pe care Domnul nostru îl caută mai presus de orice de la slujitorii, lucrătorii și păstorii Săi este comuniunea la masa Sa. Unitatea în jurul mesei Sale cerești - un loc și un timp de intimitate și venire continuă la El pentru hrană, putere, înțelepciune și părtășie.

Ucenicii Domnului Isus erau strânși laolaltă în odaia de sus când Duhul Sfânt a venit și i-a umplut pe toți care se aflau în locul acela (vezi Faptele Apostolilor 2:1-4). În timp ce mulțimea s‑a adunat afară, Petru a fost îndemnat de Duhul să predice și trei mii de oameni s-au întors la Hristos (vezi Fapte 2:41).